Biserica fortificata Prejmer, Transilvania

Biserica fortificata Prejmer - prezentare si imagini

Biserica fortificata Prejmer se află la 15 km de Braşov, în partea estică a Depresiunii Braşovului, înscriindu-se într-un întreg lanţ de sate săseşti, fiecare adăpostind o biserică fortificată. Construită în sec. XIII şi fortificată două secole mai târziu, biserica evanghelică din Prejmer este cea mai puternică cetate ecleziastică şi totodată cel mai vechi monument gotic din Transilvania.

Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomeneste intr-un document adresat teutonilor numele raului Tarlung, pe langa care va creste localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica pana la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea saseasca a localitatii). Lacasul de cult a fost construit in stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Carta.

Ca si alte monumente din Transilvania, biserica fortificata de la Prejmer a suferit numeroase interventii, dar in urma restaurarii intreprinse de Directia Monumentelor intre 1960 si 1970 ea si-a capatat forma initiala. Constituie cea mai bine pastrata si cea mai puternica biserica-cetate medievala din estul Europei. In 1999 a fost inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Dedicata hramului “Sfanta Cruce”, biserica a fost ridicata pe un plan central, in cruce greaca, modificat prin interventiile din secolul al XVI-lea. Initial, cladirea era compusa din patru brate egale dispuse in jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare brat era compus din cate doua travee, una patrata si alta poligonala, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de cate doua perechi de capele rectangulare. Inrudirea cu spiritul si formele utilizate pe santierul bisericii manastirii cisterciene Carta, iar pe de alta parte, cu cele prezente la biserica evanghelica din Bartolomeu-Brasov, ambele ridicate dupa mijlocul secolului al XIII-lea, permite datarea bisericii evanghelice din Prejmer in a doua treime a secolului al XIII-lea si incadrarea sa in aceasi ambianta stilistica.

Fiindcă Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniţi prin pasul Buzău, după ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în Ţara Bârsei, a început fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte înalte şi puternice înconjurată de un şant lat de apă.

Cetatea, cladită în formă de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri şi înalte de 12 metri căptuşite la interior cu camere de refugiu şi de provizii, bastioane, porţi de fier şi poduri care se ridicau. Un drum de strajă folosea pentru aprovizionarea luptătorilor de la crenele. Pe lângă gurile de foc fixate în ziduri, în cetate se afla un dispozitiv de luptă neobişnuit: vestita „Orga a morţii” - dispozitiv unic în Europa, dacă nu chiar în lume la acea vreme. Pe „Orga morţii” erau fixate mai multe archebuze care trăgeau toate deodată, provocând o panică teribilă în rândul asediatorilor. La intrarea bisericii încă se mai păstrează îngrozitoarea piatră cu inel de fier de care erau legate de picior muierile necredincioase sau făcătorii de rele.

Biserica posedă un valoros altar gotic poliptic, din sec. XV. Altarul este el mai vechi din România şi este pictat pe ambele părţi. Astăzi, altarul se află în corul bisericii.

Sursa informatiei prezentate