Muzeul Tiparului si al Cartii Vechi Romanesti - Tragoviste - prezentare si imagini
Se afla amplasat intr-o cladire impunatoare, monument arhitectonic pe care mesterii domnitorului Constantin Brancoveanu l-au ridicat, pe beciuri preexistente, la inceputul secolului al XVII-lea pentru fiica sa, domnita Safta - si in care stolnicul Constantin Cantacuzino si-a tinut biblioteca, printre cele mai valoroase din Tara Romanesca la acea vreme.
Muzeul Tiparului si al Cartii Romanesti este una dintre primele institutii de cultura cu acest profil din tara - a fost deschis vizitarii in 11 mai 1967. El este structurat pe sali, ce reprezinta activitatea tipografica atat targovisteana, dintru inceputuri (secolul al XVI-lea) cat si a celorlalte centre tipografice aparute ulterior in Moldova si Transilvania (secolele XVII, XVIII) si culmineaza cu editarea primelor ziare cu aparitie regulata (secolul al XIX-lea), cand evolutia cartii vechi romanesti este incheiata.
Muzeul prezinta o succesiune de aspecte privitoare la dezvoltarea scrisului si a tipariturilor pe teritoriul romanesc, incepand cu prima forma de scriere "protoliterata" (sau "pictografica", "ideografica", asemanatoare celei mai vechi scrieri din lume, cea sumeriana), continuta cu tablitele de lut ars de la Tartaria, in judetul Alba (secolele IV-III i.e.n.). Acest suport, ca si vasele de lut, scoarta de copac sau pergamentul s-a folosit pana in momentul descoperirii hartiei, cand au inceput sa apara si in tara noastra primele mori de hartie, menite sa rezolve aceasta problema: Brasov (1563), Sibiu (1573), Campulung-Fierbinti (1768), Batiste, langa Snagov, (1775) si "moara de hartie domneasca" de la Ciorogarla (1796).
Din somptuosul hol, in care se regasesc cele prezentate pana acum, se trece in sala secolului al XVI-lea, corespunzatoare celor mai importante manuscrise si tiparituri. Din prima categorie se remarca "SCRISOAREA LUI NEACSU DIN CAMPULUNG" adresata lui Hans Benkner, judele Brasovului, in 1521, care este primul text romanesc scris ce s-a pastrat (se presupune ca oral limba romana a fost folosita anterior). Un alt manuscris de exceptie este "INVATATURILE LUI NEAGOE BASARAB CATRE FIUL SAU TEODOSIE", cea mai semnificativa lucrare a literaturii romane vechi in limba slavona. Alaturi de acestea, sunt prezente in expunere si textele maramuresene.
Pentru a consolida prestigiul Bisericii ca principal sprijin al statului, domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) l-a adus in tara pe calugarul Macarie, format ca mester tipograf la Venetia (unde se tipareau si carti in slavona), care tiparise deja 5 carti la Cetinje, intre anii 1493-1495. In tipografia domneasca condusa de Macarie s-au tiparit primele carti: "LITURGHIER" (1508); "OCTOIH" (1510) si "EVANGHELIAR" (1512), toate in slavona, folosita atunci in cancelariile domnesti si in serviciile religioase ca limba oficiala.
In anul 1545, calugarul Moisi, care deprinsese mestesugul tiparului tot la Venetia (1536-1538) tiparea, in atelierul lui Dimitrie Liubavici, un "MOLITVENIC" caruia i-a urmat, in 1547, un "APOSTOL" cu doua editii, pentru Moldova si pentru Tara Romanesca, tiparit de insusi Liubavici. In cea de-a doua jumatate a secolului al XVI-lea, la comanda domnilor Tarii Domnesti si Moldovei, Oprea logofatul si "Coresi ot Targoviste" diacul, tiparea la Brasov un "OCTOIH SLAVONESC" in 1557.
Anul urmator, la Targoviste, Coresi, impreuna "cu 10 ucenici ai mei", tiparea un "TRIOD PENTICOSTAR". In acesta perioada se pun bazele introducerii limbii romane in tiparituri, mai ales dupa memorabilele cuvinte ale diaconului Coresi: ..."mai bine a grai cinci cuvinte intr-o limba inteleasa, decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina"... Activitatea acestui mare mester tipograf este continuata la Brasov, Sebes si Abrud.
Urmatoarea sala este cea a secolului al XVII-lea, in care limba romana se impune ca limba a culturii scrise. Creata de nevoile interne ale societatii, cultura tarilor romane s-a dezvoltat, in aceasta perioada, prin contactul cu marile centre spirituale europene. In Tara Romaneasca tipariturile s-au reluat in timpul domniei lui Matei Basarab care a achizitionat, prin mitropolitul Kievului, Petru Movila, o tiparnita instalata, initial, la Campulung, apoi mutata la Govora. Aici apare, in 1640, prima carte romaneasca din Muntenia, "PRAVILA DE LA GOVORA". In final tipografia ajunge - si se stabileste definitiv - mai intai la Manastirea Dealu, apoi in chiliile Mitropoliei din Targoviste, sub directa supraveghere a mitropolitului Stefan (1648-1668).
Printre cartile tiparite aici se afla si "INDREPTAREA LEGII" (1652), una din primele carti laice din Tara Romaneasca. Alte centre tipografice evocate in aceasta sala sunt: Iasi, unde sunt tiparite "CAZANIA" lui Varlaam (1642-1643) si, mai tarziu, scrierile religioase si laice ale mitropolitului Dosoftei, talentatul traducator si versificator; Alba-Iulia "NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD", 1648, tiparit cu sprijinul mitropolitului Simion Stefan si Bucuresti unde, in 1688, apare monumentala "BIBLIE" (zisa "a lui Serban") care incearca unificarea dialectelor limbii romane, creind premisele limbii literare romanesti. Busturile, in lemn de jugastru si de tei, ale mitropolitilor moldoveni Varlaam si Dosoftei completeaza exponatele acestei sali.
In sala secolului al XVIII-lea activitatea tipografica cunoaste o diversificare spectaculoasa: langa tipariturile invatatului mitropolit Antim Ivireanu efectuate la Targoviste (1709-1715) atat religioase (SLUJBA SF. ECATERINA), cat si laice (PANOPLIA DOGMATICA, PILDE FILOSOFESTI si ALIXANDRIA) se afla manuscrise si carti ale domnitorului savant Dimitrie Cantemir (DESCRIERE MOLDOVEI; HRONICUL VECHIMEI A ROMANO-MOLDO-VLAHILOR; ISTORIA CRESTERII SI DESCRESTERII IMPERIULUI OTOMAN) precum si tipariturile realizate de reprezentantii Scolii Ardelene, Samuil Micu-Klein, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Gheorghe Lazar, Ioan Budai-Deleanu, atat religioase, dar si cu adresabilitate in cercuri mai largi de populatie: gramatici, dictionare, calendare de munci agricole, istorii s.a.
Un domnitor care a patronat cu multa intelepciune cultura si arta este Constantin Brancoveanu, in vremea caruia in afara tipografiei din Bucuresti, care a avut si o sectie in limba greaca, s-au infiintat alte noi tipografii la Buzau, manastirea Snagov si Ramnicu Valcea. In tipografiile brancovenesti se tipareau nu numai carti romanesti sau slavonesti, ci si arabe, gruzine, turcesti si grecesti.
Circuitul muzeului este incheiat in ultima sala, cea a secolului al XIX-lea, in care se adopta alfabetul latin, dupa o perioada de scriere de tranzitie, iar coexistenta celor doua alfabete, chirilic si latin, este ilustrata de scrieri didactice si literatura beletristica in editii princeps (Negruzzi, Alecsandri, Bolintineanu, Pelimon etc.).
De un interes aparte se bucura ornamentele tipografice utilizate in epoca, calimarile de brau, inelele sigilare, obiecte cultice si valoroasele legaturi de carte, care decoreaza salile acestui lacas de cultura.
La iesirea din ultima sala, in marele hol, vizitatorii pot admira un model de tiparnita datand din 1778, precum si o vitrina in care sunt expuse carti imprimate in renumite centre culturale europene: Leipzig, Viena, Roma, Amsterdam, Londra, Paris, Colonia s.a.
Dezvoltarea culturii si al carti romanesti vechi prezinta vizitatorului editii princeps, carti rare, arta plastica si este o dovada vie a dezvoltarii culturii pe teritoriul celor trei provincii romanesti.
Sursa informatiei prezentate 
Sursa informatiilor din aceasta pagina
Daca sunteti de parere ca fotografiile sau textele publicate pe aceasta pagina incalca legea dreptului de autor va rugam sa ne sesizati acest lucru prin formularul de contact disponibil in Pagina de Contact, mentionand pagina si continutul care contravin legii. Direct Booking utilizeaza materiale promotionale puse la dispozitie de terti si nu poate controla sau verifica originea acestora. Direct Booking va retrage imediat din site-urile sale orice material ilegal si va informa partea vatamata despre acest lucru.
