Bastioanele Mdina, Malta

Bastioanele Mdina - prezentare si imagini

Bastioanele Mdina înconjoară un oraș compact, ridicat pe un platou de unde putea fi supravegheată o parte mare din centrul Maltei. Poziția oferea protecție naturală pe laturile nordică, vestică și estică, unde terenul coboară sub ziduri, în timp ce partea sudică, orientată spre Rabat, rămânea direcția cea mai accesibilă pentru o armată. Din acest motiv, cele mai mari bastioane, principalele porți și șanțul de apărare se află în zona numită cândva frontul terestru al orașului.

Fortificațiile au o istorie mai veche decât bastioanele care se văd astăzi. Așezarea a fost apărată încă din Antichitate, iar orașul medieval folosea un sistem cu zid principal, un al doilea zid mai jos și spații intermediare care încetineau apropierea atacatorilor. Documentele și planurile vechi arată că Mdina avea turnuri, porți succesive, un pod mobil și o lucrare exterioară care proteja intrarea principală. O mare parte din aceste elemente a dispărut atunci când artileria a schimbat modul în care erau construite fortificațiile, dar unele ziduri medievale au fost păstrate în interiorul lucrărilor ridicate ulterior.

După preluarea Maltei în 1530, Ordinul Sfântului Ioan și-a stabilit centrul principal lângă Grand Harbour, însă a continuat să întrețină apărarea Mdinei. În timpul marelui maestru Juan de Homedes, inginerii au construit două bastioane la capetele frontului sudic, unde zidurile erau mai expuse. D’Homedes Bastion, numit și St Paul Bastion, se află în apropierea intrării principale, iar St Peter Bastion protejează zona Porții Grecilor. Formele lor joase și masive permiteau amplasarea tunurilor și ofereau o rezistență mai bună decât turnurile medievale înalte.

În centrul aceleiași laturi a fost construit în secolul al XVII-lea De Redin Bastion, un bastion pentagonal care acoperea spațiul dintre cele două lucrări mai vechi. Zidurile din est au primit și ele modificări, fiind așezate în segmente care schimbă ușor direcția și permit apărarea mai atentă a perimetrului. Pe latura nord-vestică se află St Mary Bastion, cunoscut și sub numele de Ta’ Bachar, de unde se deschide vederea spre Mtarfa și terenurile aflate la baza orașului.

Schimbările cele mai ample au avut loc în anii 1720, în timpul marelui maestru António Manoel de Vilhena. Arhitectul și inginerul militar Charles François de Mondion a reorganizat intrarea, a construit actuala Poartă Mdina și a refăcut mai multe porțiuni ale fortificațiilor. Pe latura vestică, zidurile mai vechi au fost înlocuite cu Magazine Curtain, o curtină lungă care includea spații protejate în grosimea sa, iar frontul sudic a primit lucrări exterioare, poziții pentru artilerie și zone deschise menite să țină atacatorii sub observație.

Despuig Bastion, construit între 1739 și 1746 în colțul nord-estic, a fost ultima adăugare importantă făcută de Ordinul Sfântului Ioan. Alte proiecte pentru extinderea apărării au rămas pe hârtie, deoarece conducerea ordinului a acordat mai multă atenție fortificațiilor din jurul portului. Mdina și-a păstrat totuși funcția militară, iar britanicii au amenajat ulterior poziții pentru tunuri și au integrat orașul în planurile lor defensive. Unele galerii aflate în apropierea șanțului au fost folosite drept adăposturi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Vizitatorii nu pot parcurge astăzi întregul perimetru pe partea superioară a zidurilor. Unele porțiuni sunt ocupate de clădiri, grădini sau proprietăți private, iar traseul public trece prin străzile aflate lângă fortificații. Cel mai cunoscut punct de belvedere se află la Bastion Square, în partea nordică a orașului, unde parapetul permite observarea câmpurilor, a localităților din centrul Maltei și a cupolei din Mosta. Priveliștea ajută la înțelegerea poziției Mdinei mai bine decât o simplă plimbare pe străzile sale.

Șanțul de apărare poate fi văzut în apropierea Porții Mdina și a Porții Grecilor, iar o parte a acestuia a fost amenajată ca grădină publică. De jos se observă mai clar înălțimea zidurilor, unghiurile bastioanelor și diferența dintre terenul din Rabat și platoul pe care se află orașul. Accesul pe străzi și la punctele publice de belvedere este gratuit, iar fortificațiile pot fi văzute în orice moment, chiar dacă muzeele și clădirile istorice din interior urmează programe separate.

Sursa informatiei prezentate