Biserica Sfânta Cruce de pe insula Akdamar, Anatolia

Biserica Sfânta Cruce de pe insula Akdamar - prezentare si imagini

Biserica Sfânta Cruce se află pe insula Akdamar, în partea sudică a lacului Van, și datează din prima jumătate a secolului al X-lea. Regele armean Gagik I Artsruni a comandat construcția între anii 915 și 921, într-o perioadă în care conducea regatul Vaspurakan. Proiectul este atribuit arhitectului Manuel. Biserica făcea parte dintr-un ansamblu regal mai mare, care includea un palat și alte clădiri, însă acestea nu s-au păstrat în forma lor inițială.

Clădirea este relativ compactă și are un plan în formă de cruce, cu patru brațe dispuse în jurul spațiului central. Deasupra se află o cupolă sprijinită pe un tambur înalt, iar exteriorul este construit din piatră de culoare deschisă, cu nuanțe care se schimbă ușor în funcție de lumină. Arhitectura este importantă, însă ceea ce diferențiază cel mai clar biserica de multe alte monumente armenești medievale sunt sculpturile care acoperă fațadele.

Reliefurile formează adevărate registre narative. Pe ziduri apar scene din Vechiul Testament, animale, personaje regale, sfinți, motive vegetale și reprezentări care nu au toate aceeași dimensiune. David este arătat în lupta cu Goliat, Iona apare în episodul legat de creatura marină, iar Adam și Eva sunt reprezentați într-o altă scenă. În alte zone apar lei, păsări, viță-de-vie și animale fantastice. Personajele sunt sculptate direct în blocurile de piatră, iar unele detalii se văd bine chiar și de la nivelul solului.

Interiorul este mai sobru decât exteriorul, dar păstrează fragmente de frescă pe pereți și pe bolți. Picturile au fost realizate în mai multe registre și includ scene religioase, portrete de sfinți și episoade din viața lui Iisus. Unele suprafețe sunt deteriorate, iar culorile nu s-au păstrat uniform, însă există suficiente fragmente pentru a putea fi urmărită organizarea decorului original.

După perioada regatului Vaspurakan, Akdamar a rămas un centru religios armean. În jurul bisericii a funcționat o mănăstire, iar insula a devenit sediul Catolicosatului de Aghtamar timp de mai multe secole. Din clădirile monastice au rămas puține urme, astfel încât biserica este astăzi elementul principal al vechiului ansamblu. În secolul XX, edificiul nu a mai fost folosit permanent pentru cult și a suferit degradări.

Cei care ajung pe Akdamar pot vedea de aproape reliefurile care au făcut biserica cunoscută, iar acestea sunt suficient de bine păstrate pentru ca multe dintre scene să poată fi identificate fără reconstituiri. Poziția pe o insulă mică permite și observarea clădirii din toate direcțiile, ceea ce este util mai ales pentru fațadele decorate. Interiorul completează imaginea prin frescele rămase, chiar dacă acestea sunt mai fragmentare.

Lucrări ample de restaurare au fost realizate în anii 2000, iar biserica a fost redeschisă ca muzeu în 2007. Restaurarea a vizat zidurile, acoperișul, sculpturile și suprafețele pictate. Monumentul păstrează astăzi atât arhitectura începutului de secol X, cât și o parte importantă din sculptura și pictura religioasă asociată regatului armean Vaspurakan.

Sursa informatiei prezentate