Calea ferată Semmering - prezentare si imagini

Calea ferată Semmering traversează sectorul montan dintre Gloggnitz și Mürzzuschlag, la granița dintre Austria Inferioară și Stiria. Linia are aproximativ 41 de kilometri și urcă prin Pasul Semmering, depășind o diferență de nivel de aproximativ 460 de metri. Construcția s-a desfășurat între 1848 și 1854, într-o perioadă în care tehnologia feroviară era încă la început, iar liniile montane de asemenea amploare nu aveau precedente clare.

Proiectul a fost coordonat de inginerul Carl Ritter von Ghega. Relieful abrupt, pantele și curbele strânse au impus metode noi de măsurare, proiectare și construcție. Aproximativ 20.000 de muncitori au participat la lucrări. Traseul a fost adaptat versanților prin tuneluri, viaducte, poduri și porțiuni săpate direct în stâncă. Linia include 14 tuneluri, 16 viaducte și peste 100 de poduri din piatră, la care se adaugă mai multe poduri metalice de dimensiuni mai mici.

Viaductele reprezintă elementele cele mai cunoscute ale căii ferate. Unele au două niveluri de arcade și traversează văi adânci sau sectoare abrupte. Viaductul Kalte Rinne este unul dintre cele mai fotografiate exemple. Tunelurile au fost săpate prin masivele stâncoase, iar materialul extras a fost folosit și la ridicarea unor clădiri tehnice și gări. Traseul păstrează o relație clară între infrastructură și relieful alpin, deoarece fiecare lucrare a fost adaptată unei porțiuni precise a muntelui.

Construirea liniei a impus și dezvoltarea unor locomotive capabile să urce pantele și să parcurgă curbele strânse. Modelele obișnuite din acea perioadă nu puteau răspunde acestor cerințe. Soluțiile tehnice aplicate ulterior locomotivelor de tip Engerth au permis exploatarea regulată a traseului. Calea ferată a intrat în serviciu în 1854 și a devenit o parte importantă a legăturii dintre Viena, Graz și porturile de la Marea Adriatică.

Deschiderea liniei a schimbat și localitățile din jurul Pasului Semmering. În apropierea gărilor au apărut hoteluri, vile, pensiuni și clădiri destinate recreerii. Regiunea a devenit cunoscută pentru turism montan, iar mai târziu pentru sporturile de iarnă. Arhitectura acestor construcții face parte din peisajul cultural asociat căii ferate și arată efectele economice și urbane produse de noua legătură feroviară.

UNESCO a înscris Calea ferată Semmering în patrimoniul mondial în 1998. Recunoașterea se bazează pe valoarea sa inginerească, pe folosirea continuă și pe influența avută asupra construcției altor căi ferate montane. Linia istorică este folosită în continuare pentru transportul de pasageri și mărfuri. Tunelurile, viaductele, podurile, gările și clădirile tehnice păstrează structura unui proiect feroviar realizat la mijlocul secolului al XIX-lea.


Credite foto.

Semmering Railway 2013.jpg – autor: H. Raab (User:Vesta), licență: CC BY-SA 3.0;

Steinhaus am Semmering - Semmeringbahn - Steinhausviadukt.jpg – autor: Häferl, licență: CC BY-SA 3.0 at;

Semmering - Kartnerkogel-Viadukt.jpg – autor: Häferl, licență: CC BY-SA 3.0 at;

Breitenstein mit Semmeringbahn-Viadukt Kalte Rinne.jpg – autor: Häferl, licență: CC BY-SA 3.0 at;

Semmeringbahn 20-Schilling-Blick 01.JPG – autor: Uoaei1, licență: CC BY-SA 4.0.

Sursa informatiei prezentate