Castelul Alanya, Antalya

Castelul Alanya - prezentare si imagini

Castelul Alanya ocupă aproape întreaga peninsulă stâncoasă care înaintează în Marea Mediterană în partea centrală a actualului oraș Alanya, iar diferența mare de nivel dintre coastă și zonele superioare a fost folosită în organizarea fortificațiilor. Zidurile urmează terenul pe aproximativ 6,5 kilometri și includ turnuri, porți, sectoare interioare și puncte de control, construite în etape diferite. Pe peninsulă existau amenajări defensive cu mult înainte de perioada selgiucidă, iar urme ale locuirii și ale fortificațiilor sunt legate de epocile elenistică, romană și bizantină.

Cea mai mare parte a ansamblului medieval păstrat datează din vremea sultanului selgiucid Alaeddin Keykubad I, care a preluat Alanya în 1221 și a inițiat lucrări ample de construcție. Orașul era cunoscut anterior sub numele de Kalonoros, iar după cucerirea selgiucidă a devenit un punct important pe coasta sudică a Anatoliei. Zidurile existente au fost reparate sau extinse, au apărut noi turnuri și porți, iar mai multe zone ale peninsulei au primit funcții militare, administrative și rezidențiale. În aceeași perioadă au fost construite și alte clădiri cunoscute din Alanya medievală, între care Turnul Roșu și șantierul naval selgiucid aflat lângă coastă.

Fortificația nu era alcătuită dintr-o singură incintă. İç Kale, aflată în zona superioară a peninsulei, reprezenta sectorul interior și beneficia de o protecție suplimentară, iar în interior au fost identificate cisterne, ruine de locuințe, spații administrative și o biserică bizantină. Apa constituia o problemă practică pentru populația și garnizoana aflate la înălțime, astfel încât numeroase cisterne colectau apa de ploaie și permiteau păstrarea unor rezerve în interiorul zidurilor. Unele dintre aceste rezervoare sunt încă vizibile, alături de fundații și porțiuni de zidărie aparținând unor construcții dispărute.

Ehmedek se află într-o altă zonă importantă a castelului și a fost amenajat în perioada selgiucidă peste structuri mai vechi. Zidurile și turnurile controlau accesul către sectoarele superioare, iar poziția sa completa apărarea zonei interioare. Pe traseul fortificațiilor apar porți și pasaje înguste, unele adaptate direct formei terenului, ceea ce limita accesul rapid către interior. Piatra disponibilă local a fost folosită pe scară largă, iar în anumite sectoare se observă materiale provenite din clădiri mai vechi.

Dimensiunea zidurilor și faptul că mai multe sectoare pot fi văzute încă la diferite altitudini sunt motive concrete pentru care Castelul Alanya merită vizitat. În același ansamblu se pot compara porțiuni selgiucide, o biserică bizantină, cisterne și zone rezidențiale, fără ca toate acestea să fi fost reconstruite într-o formă modernă. Din incintele superioare se disting portul, actualul oraș Alanya și linia coastei, iar diferența de nivel explică foarte clar de ce peninsula era potrivită pentru o fortificație.

Castelul a continuat să fie folosit și după dispariția statului selgiucid, trecând prin perioade de control ale beilicatelor anatoliene și apoi ale Imperiului Otoman. Unele clădiri au fost modificate, altele au dispărut, iar în interiorul zidurilor au existat locuințe până în epoca modernă. Ansamblul păstrat astăzi nu aparține unei singure perioade, iar combinația dintre zidurile medievale și construcțiile mai vechi explică de ce situl este relevant pentru istoria Alanyei pe o perioadă de mai multe secole.

Sursa informatiei prezentate