Castelul Chambord , Valea Loarei

Castelul Chambord - prezentare si imagini

Castelul Chambord se află într-un vast domeniu împădurit din departamentul Loir-et-Cher, în centrul Văii Loarei. Construcția a început în septembrie 1519, la inițiativa regelui Francisc I, care dorea o reședință legată de partidele de vânătoare și o clădire capabilă să exprime autoritatea monarhiei franceze. Regele locuia în principal la Blois și Amboise, astfel că Chambord nu a fost conceput drept sediu permanent al curții. Lucrările au continuat cu întreruperi timp de mai multe decenii.

Planul combină forme provenite din arhitectura fortificată medievală cu principii ale Renașterii italiene. Nucleul este un donjon pătrat, prevăzut cu patru turnuri circulare la colțuri și amplasat într-o incintă mai largă. Cele patru vestibuluri principale formează o cruce greacă și conduc către încăperi dispuse simetric. Această organizare geometrică se deosebește de planurile neregulate ale multor castele franceze mai vechi. Șanțurile, turnurile și volumele masive au mai ales o funcție reprezentativă, deoarece Chambord nu a fost construit ca fortăreață destinată confruntărilor militare.

În centrul donjonului se află scara cu dublă elice, principalul element arhitectural al castelului. Două rampe elicoidale urcă în jurul unui nucleu deschis și permit persoanelor aflate pe trasee diferite să se observe prin deschideri, fără să se întâlnească direct. Scara face legătura între etajele principale și terasele de pe acoperiș. Concepția sa este asociată cu ideile arhitecturale ale lui Leonardo da Vinci, care a petrecut ultimii ani ai vieții în apropiere, la Amboise, deși autorul exact al proiectului nu este documentat cu certitudine.

Terasele formează una dintre cele mai elaborate zone ale ansamblului. Aici se află turnul-lanternă, lucarne decorate, acoperișuri conice, balustrade, capiteluri sculptate și numeroase coșuri de fum. Dispunerea lor creează imaginea unei aglomerări de turnuri deasupra fațadelor ordonate. Salamandra, emblema lui Francisc I, apare sculptată în mai multe sectoare, alături de inițiala regelui și de coroana regală. Spațiile interioare cuprind apartamente regale, săli boltite, încăperi ceremoniale și colecții de mobilier, tapiserii și obiecte de artă.

După moartea lui Francisc I, castelul a fost folosit periodic de suverani și de membrii aristocrației. Ludovic al XIV-lea a dispus lucrări de amenajare, iar Molière a prezentat aici spectacole pentru curtea regală. Clădirea a trecut ulterior prin perioade de abandon, schimbări de proprietate și restaurări. Statul francez a cumpărat domeniul în 1930, iar colecțiile naționale evacuate din Paris au fost depozitate la Chambord în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Castelul și domeniul au fost înscrise separat în patrimoniul mondial UNESCO în 1981, apoi integrate în anul 2000 în situl mai amplu „Valea Loarei între Sully-sur-Loire și Chalonnes”. Recunoașterea are în vedere valoarea arhitecturii renascentiste și rolul castelelor în formarea peisajului cultural al regiunii. Chambord păstrează planul monumental comandat de Francisc I, scara centrală, terasele sculptate și relația dintre reședință, pădure și vechiul domeniu regal.

Sursa informatiei prezentate