Castelul Gaziantep, Anatolia

Castelul Gaziantep - prezentare si imagini

Castelul Gaziantep se află pe un deal din centrul actualului oraș, la mică distanță de zonele comerciale vechi, iar poziția sa a fost folosită pentru apărare cu mult înainte de apariția fortificației păstrate în prezent. Cercetările efectuate aici au identificat urme din perioade diferite, iar primele construcții defensive importante sunt legate de epoca romană. În secolul al VI-lea, în timpul împăratului Iustinian I, structurile existente au fost extinse și consolidate, într-o perioadă în care Imperiul Bizantin investea în fortificațiile din această parte a Anatoliei.

Cetatea a fost refăcută de mai multe ori în secolele următoare, motiv pentru care zidurile vizibile astăzi nu pot fi atribuite unei singure etape. Conducătorii care au controlat regiunea au reparat porțiuni deteriorate, au modificat turnurile și au adaptat spațiile interioare la necesitățile militare ale momentului. Intervenții sunt documentate în perioadele selgiucidă, ayyubidă și mamelucă, iar după includerea Gaziantepului în Imperiul Otoman au urmat alte lucrări. O inscripție amintește reparații realizate în secolul al XVI-lea, în timpul sultanului Suleiman Magnificul.

Zidurile formează o incintă aproape circulară, întărită cu 12 turnuri dispuse de-a lungul traseului defensiv. La exterior exista un șanț care îngreuna apropierea de ziduri, iar intrarea principală putea fi atinsă printr-un pod. După trecerea porții, accesul continua către partea interioară prin sectoare în care deplasarea putea fi controlată de garnizoană. Piatra a fost principalul material de construcție, iar reparațiile succesive se observă în diferențele dintre anumite porțiuni de zidărie.

În interiorul cetății existau spații necesare unei garnizoane care trebuia să rămână aici inclusiv în perioade de conflict. Documentarea arheologică și lucrările de restaurare au identificat urme ale unor încăperi, depozite și amenajări legate de apărare, însă o parte dintre construcțiile interioare nu s-au păstrat integral. Turnurile și zidurile exterioare oferă cele mai clare informații despre dimensiunile fortificației, în timp ce forma dealului explică modul în care constructorii au stabilit traseul incintei.

Castelul este interesant și pentru că permite observarea unor faze de construcție separate de câteva secole în interiorul aceluiași ansamblu. Cele 12 turnuri, poarta, podul și porțiunile de zid rămase în picioare oferă o imagine concretă asupra sistemului defensiv, iar amplasarea în centrul orașului face ușoară compararea cetății cu vechile cartiere și clădiri comerciale din apropiere. Fortificația are și o legătură directă cu istoria modernă a orașului, nu numai cu perioadele romană, bizantină și otomană.

În timpul luptelor desfășurate la începutul anilor 1920, în contextul Războiului de Independență al Turciei, cetatea a devenit unul dintre simbolurile rezistenței locale din Antep, numele purtat atunci de oraș. În epoca modernă au fost efectuate mai multe campanii de restaurare, deoarece zidurile și turnurile au fost afectate atât de trecerea timpului, cât și de cutremure. Unele sectoare au necesitat reconstrucții și consolidări, însă traseul general al fortificației și principalele sale componente pot fi încă identificate.

Sursa informatiei prezentate