Castelul Hoşap, Anatolia

Castelul Hoşap - prezentare si imagini

Castelul Hoşap se află lângă localitatea Güzelsu, în districtul Gürpınar din provincia Van, pe o formațiune stâncoasă aflată deasupra râului Hoşap. Drumul care trece prin această zonă făcea legătura între regiunea lacului Van și teritoriile situate mai la sud și spre frontiera persană, motiv pentru care punctul a fost folosit pentru supravegherea circulației și pentru apărare. Urmele unor amenajări mai vechi indică utilizarea locului înainte de perioada otomană, însă construcția care poate fi văzută în prezent aparține în principal secolului al XVII-lea.

Forma medievală târzie a cetății este legată de familia Mahmudi, care administra o parte din regiunea Van sub suzeranitate otomană. În anul 1643, Sarı Süleyman Bey a realizat lucrări ample asupra fortificației, iar numele său apare într-o inscripție aflată deasupra intrării principale. Constructorii au folosit piatră locală și au adaptat zidurile la suprafața neregulată a stâncii, astfel încât traseul incintei urmărește limitele terenului disponibil. Mai multe turnuri întăresc zidurile, iar sectoarele aflate la diferite niveluri erau legate prin porți și pasaje controlate.

Ansamblul era împărțit într-o cetate exterioară și una interioară, iar sectorul interior adăpostea clădirile folosite de conducătorul local și de oamenii săi. Aici au fost identificate camere de locuit, spații administrative, depozite, cisterne și încăperi destinate garnizoanei. Unele clădiri aveau două niveluri, însă etajele superioare și acoperișurile nu s-au păstrat integral. Distribuirea acestor spații arată că Hoşap nu era numai un punct unde staționau soldații, deoarece în interior existau și încăperi necesare unei reședințe fortificate.

Poarta cetății interioare este una dintre componentele păstrate mai bine. Fațada din piatră are motive geometrice și elemente sculptate, iar deasupra intrării se află inscripția care datează lucrările din timpul lui Sarı Süleyman Bey. Accesul nu continuă direct către toate sectoarele incintei, ci trece printr-o zonă îngustă, ușor de controlat din interior. Turnurile și zidurile din apropiere completau sistemul de apărare al porții, unde orice atacator avea puțin spațiu pentru deplasare.

Pentru o vizită, cele mai interesante elemente sunt poarta sculptată, diferențele de nivel dintre incinte și numărul mare de structuri care pot fi încă identificate fără reconstrucții complete. În interior se văd camere, cisterne și porțiuni consistente ale zidurilor, iar din zonele mai înalte poate fi urmărită valea Hoşap pe o distanță mare. Traseul până în sectorul interior permite observarea modului în care terenul, porțile și turnurile au fost folosite împreună pentru a limita accesul către clădirile principale.

Cetatea a rămas în uz și după secolul al XVII-lea, însă schimbările administrative și militare au redus treptat necesitatea unei asemenea reședințe fortificate. Cutremurele, clima și lipsa întreținerii au afectat unele clădiri, în special structurile interioare, în timp ce zidurile și turnurile au rezistat mai bine. Castelul păstrează astăzi suficiente elemente originale pentru a putea fi recunoscut atât sistemul defensiv, cât și sectorul rezidențial construit în perioada în care familia Mahmudi controla această parte a regiunii Van.

Sursa informatiei prezentate