Castelul Silves, Algarve

Castelul Silves - prezentare si imagini

Castelul Silves se află în partea cea mai înaltă a centrului istoric, la mică distanță de catedrală. Zidurile roșiatice se văd din multe puncte ale orașului și formează imaginea cea mai cunoscută a vechii capitale a Algarve-ului. Din interiorul fortificației se deschid priveliști asupra caselor albe, râului Arade, câmpurilor agricole și dealurilor acoperite cu livezi.

Dealul a fost folosit cu mult timp înaintea Evului Mediu. Descoperirile arheologice indică prezența unor comunități mai vechi, iar romanii au dezvoltat aici un oraș comercial legat de râul Arade. Fortificația cunoscută astăzi a primit forma sa importantă între secolele al VIII-lea și al XIII-lea, în timpul dominației islamice.

Silves era numit Xelb și a devenit unul dintre cele mai dezvoltate centre urbane din al-Gharb, partea vestică a teritoriului al-Andalus. Portul permitea legături comerciale cu alte orașe iberice și cu nordul Africii, iar în interiorul așezării existau piețe, ateliere, locuințe, băi și clădiri administrative. Castelul ocupa zona cea mai bine apărată și găzduia conducerea militară și politică.

Sursele medievale amintesc fortificația începând cu secolul al X-lea. Incinta actuală are un plan poligonal neregulat și este ridicată din pământ bătut, zidărie și blocuri de gresie de Silves. Materialul local conține oxid de fier, care îi dă culoarea roșie sau brun-roșiatică observată mai ales în lumina puternică.

Zidurile sunt întărite de zece turnuri, dintre care două sunt turnuri albarrane. Acestea sunt construite în fața liniei principale de apărare și legate de incintă prin pasaje, o soluție întâlnită în arhitectura militară islamică. Soldații puteau supraveghea baza zidurilor și puteau ataca din lateral trupele ajunse lângă fortificație.

Intrarea principală trece printre două turnuri și continuă printr-un traseu protejat. Dispunerea obliga vizitatorii sau atacatorii să încetinească și îi expunea supravegherii din partea garnizoanei. Fortificația avea și o poartă secundară, cunoscută în mod tradițional drept Poarta Trădării, deschisă în sectorul nordic al zidului.

Alimentarea cu apă avea un rol important în perioadele de asediu. În curte se află o cisternă mare, cunoscută sub numele de Cisterna Moura, acoperită prin bolți susținute de coloane și arcade. Apa de ploaie era colectată și păstrată aici pentru garnizoană și pentru oamenii adăpostiți în castel.

O altă instalație este Cisterna Câinilor, un puț vertical care ajunge la o adâncime de aproximativ 60 de metri. Denumirea sa provine dintr-o tradiție locală, iar structura avea legătură cu accesul la apă din straturile aflate sub deal. Cele două sisteme arată câtă atenție primea aprovizionarea unei fortificații aflate deasupra orașului.

În 1189, regele Sancho I a cucerit Silves cu sprijinul unor cruciați nord-europeni care călătoreau spre Țara Sfântă. Asediul a fost violent, iar controlul portughez a durat puțin. Forțele almohade au recucerit orașul în 1191, iar Silves a rămas sub stăpânire musulmană până în 1249, când Paio Peres Correia și cavalerii Ordinului de Santiago au ocupat definitiv zona pentru coroana portugheză.

După cucerire, castelul a fost reparat și adaptat noilor nevoi. Unele spații au fost folosite de administrația portugheză, iar tradiția locală leagă o clădire din interior de principele Henric Navigatorul, care a deținut titlul de alcaide al orașului. Ruinele vizibile astăzi aparțin mai multor perioade și includ locuințe, silozuri și spații de lucru.

Cutremurul din 1755 a provocat pagube în Silves și a afectat castelul, catedrala și numeroase clădiri ale orașului. Fortificația își pierduse deja mare parte din rolul militar, iar unele sectoare s-au degradat. Lucrările de restaurare și cercetările arheologice din secolele al XX-lea și al XXI-lea au consolidat zidurile și au scos la lumină structurile din curte.

Vizitatorii intră prin partea de sus a centrului vechi, după o urcare pe străzi pavate. Traseul continuă prin curte, pe lângă săpăturile arheologice și grădinile amenajate, apoi urcă pe mai multe sectoare ale meterezelor. Treptele și suprafețele vechi pot fi neregulate, iar vara piatra și zonele deschise se încălzesc puternic. O vizită dimineața permite explorarea zidurilor la temperaturi mai suportabile.

Sursa informatiei prezentate