Castelul Van, Anatolia

Castelul Van - prezentare si imagini

Castelul Van se află la câțiva kilometri vest de centrul actualului oraș Van, pe o stâncă lungă de peste un kilometru, situată lângă malul estic al lacului Van. Aici s-a aflat Tushpa, capitala regatului Urartu, stat care a controlat o mare parte din estul Anatoliei și din regiunile învecinate în prima jumătate a mileniului I î.Hr. Regii urartieni au folosit partea superioară a stâncii pentru fortificații și clădiri administrative, iar în pereții de rocă au amenajat morminte, scări și alte spații ale căror urme se păstrează până în prezent.

Primele lucrări importante sunt asociate cu regele Sarduri I, care a domnit în secolul al IX-lea î.Hr. Blocuri mari de piatră au fost folosite la baza unor sectoare ale fortificației, în timp ce alte construcții au fost realizate din piatră și cărămidă nearsă. Terenul foarte îngust din partea superioară a obligat constructorii să distribuie clădirile pe lungimea stâncii, iar accesul se făcea prin trasee controlate de ziduri și porți. Nu toate elementele vizibile astăzi sunt urartiene, deoarece fortificația a fost reparată și refolosită timp de peste două milenii.

În partea stâncoasă se găsesc mai multe camere funerare săpate direct în rocă, unele dintre ele fiind atribuite regilor Urartu. Aceste încăperi au tavane înalte, nișe și spații laterale, iar accesul lor presupunea îndepărtarea unei cantități mari de piatră cu unelte relativ simple. Inscripțiile cuneiforme urartiene găsite în diferite puncte menționează regi, construcții și lucrări realizate în cetate. Pe stâncă se află și inscripția trilingvă a regelui persan Xerxes I, redactată în persană veche, elamită și akkadiană, una dintre mărturiile care confirmă folosirea locului după perioada urartiană.

Fortificația nu a fost abandonată odată cu dispariția regatului Urartu. Zona a intrat succesiv sub controlul unor puteri diferite, iar cetatea a primit reparații și construcții noi în epocile medievală și otomană. Unele dintre zidurile aflate astăzi în partea superioară provin din aceste perioade mai târzii. La sud de stâncă s-a dezvoltat vechiul oraș Van, unde existau moschei, biserici, locuințe și clădiri comerciale. O mare parte din această așezare a fost distrusă în timpul conflictelor de la începutul secolului XX, iar orașul modern a fost construit mai spre est.

Castelul merită vizitat mai ales pentru combinația dintre vestigiile urartiene și construcțiile realizate ulterior în același loc. Mormintele săpate în stâncă, inscripțiile cuneiforme și blocurile masive folosite în primele fortificații pot fi văzute împreună cu ziduri medievale și otomane, ceea ce permite compararea unor tehnici de construcție separate de perioade foarte lungi. Din zonele mai înalte pot fi observate lacul Van, ruinele vechiului oraș și terenul din jur, iar diferența de nivel explică alegerea stâncii pentru amenajarea capitalei Tushpa.

Cercetările arheologice au identificat pe stâncă și în apropierea ei numeroase urme ale administrației și arhitecturii urartiene, însă o parte dintre clădirile originale nu s-au păstrat la nivelul zidurilor. Materialele fragile, intervențiile din perioadele următoare și cutremurele au modificat fortificația, astfel încât ansamblul actual trebuie privit ca rezultatul mai multor etape istorice. Cele mai vechi morminte, inscripții și fundații rămân însă elemente directe ale centrului regal care exista aici cu aproape trei milenii în urmă.

Sursa informatiei prezentate