Catedrala din Strasbourg - prezentare si imagini
Catedrala Notre-Dame din Strasbourg se află în Grande-Île, centrul istoric al orașului, între brațele râului Ill. Pe acest loc au existat mai multe biserici succesive. Construcția unui edificiu romanic a început în 1015, iar incendiile și modificările ulterioare au determinat refacerea sa treptată. Cripta și unele sectoare ale corului păstrează elemente romanice, în timp ce nava, fațada vestică și turnul aparțin principalelor etape gotice desfășurate între secolele al XIII-lea și al XV-lea.
Nava a fost terminată în 1275 și aparține goticului radiant. Arcurile ogivale, bolțile cu nervuri și sistemele exterioare de susținere au permis construirea unor pereți înalți și deschiderea unor ferestre ample. Planul include o navă centrală, nave laterale, transept, cor și capele realizate în perioade diferite. Gresia roz folosită la ziduri provine din Munții Vosgi, iar variațiile naturale ale pietrei dau fațadelor nuanțe diferite în funcție de lumină.
Fațada vestică a fost proiectată începând din ultima parte a secolului al XIII-lea. Cele trei portaluri sunt acoperite de sculpturi cu scene biblice, profeți, apostoli, virtuți și vicii. Deasupra lor se află rozasa, galeriile și turnul nordic. Fleșa terminată în 1439 ajunge la 142 de metri. Al doilea turn prevăzut în proiect nu a mai fost construit, fapt care explică aspectul asimetric al monumentului. Între 1647 și 1874, catedrala a fost considerată cea mai înaltă clădire din lume.
Interiorul păstrează vitralii realizate începând din secolul al XII-lea, cu scene biblice, personaje istorice și reprezentări ale împăraților. În transeptul sudic se află Pilonul Îngerilor, o coloană sculptată din secolul al XIII-lea, decorată cu evangheliști, îngeri și figura lui Hristos. Amvonul din piatră, realizat la sfârșitul secolului al XV-lea pentru predicatorul Johann Geiler de Kaysersberg, este acoperit cu statui, arcade și motive vegetale sculptate în stil gotic târziu.
Ceasul astronomic ocupă un sector al transeptului sudic. Mecanismul actual a fost realizat în secolul al XIX-lea de Jean-Baptiste Schwilgué, în interiorul unei structuri renascentiste păstrate de la un ceas anterior. Instrumentul indică ora, poziții astronomice și date calendaristice, iar figurile mobile pun în scenă diferite momente ale trecerii timpului. Ansamblul combină mecanica, astronomia, sculptura și pictura într-o construcție legată de tradiția vechilor ceasuri monumentale ale catedralei.
Catedrala a fost folosită atât de comunități catolice, cât și protestante în diferite perioade ale istoriei Strasbourgului. După Revoluția Franceză, unele sculpturi și obiecte au fost deteriorate sau îndepărtate, iar restaurările ulterioare au urmărit refacerea și consolidarea clădirii. Grande-Île a fost înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO în 1988, iar situl a fost extins în 2017 pentru a include cartierul Neustadt. UNESCO evidențiază influențele romanice și gotice, precum și rolul catedralei în transmiterea arhitecturii gotice spre estul Europei.
Sursa informatiei prezentate 
Sursa informatiilor din aceasta pagina
Daca sunteti de parere ca fotografiile sau textele publicate pe aceasta pagina incalca legea dreptului de autor va rugam sa ne sesizati acest lucru prin formularul de contact disponibil in Pagina de Contact, mentionand pagina si continutul care contravin legii. Direct Booking utilizeaza materiale promotionale puse la dispozitie de terti si nu poate controla sau verifica originea acestora. Direct Booking va retrage imediat din site-urile sale orice material ilegal si va informa partea vatamata despre acest lucru.
