Cheile Avakas, Paphos

Cheile Avakas - prezentare si imagini

Cheile Avakas se află în vestul Ciprului, în Peninsula Akamas, într-o zonă unde insula își schimbă din nou imaginea. După plajele din Paphos, hoteluri, șosele și golfuri ușor accesibile, drumul spre Avakas devine mai prăfuit, mai îngust, mai apropiat de relieful brut al peninsulei. Nu ajungi aici pentru o plimbare urbană și nici pentru un punct de belvedere amenajat până la ultimul detaliu. Ajungi pentru piatră, albie, vegetație și mers atent printre pereți de stâncă.

Traseul Cheilor Avakas se află în pădurea de stat Pegeia, iar partea finală pătrunde în canion. Poteca urmează cursul râului Avgas, de la care provine și numele locului. Cheile s-au format prin eroziune continuă, apa săpând în roci calcaroase și materiale mai moi, precum marne, cretă, calcare recifale, calcare granulare și argile bentonitice. Această combinație explică forma pereților, texturile diferite ale stâncii și felul în care albia se îngustează pe măsură ce intri mai adânc.

La început, traseul poate părea destul de blând. Drumul trece printr-o vale mai deschisă, cu vegetație mediteraneană, pământ uscat și stânci care încă lasă spațiu larg între ele. Pe măsură ce înaintezi, pereții se apropie, aerul devine mai umed, iar lumina ajunge mai greu în unele porțiuni. Acolo începe partea care a făcut faimos locul: un culoar natural îngust, cu stânci înalte, forme tăiate de apă și un traseu care cere atenție la fiecare pas.

Cheile nu au o dificultate extremă, dar nici nu trebuie tratate ca o simplă alee turistică. Poteca trece peste pietre, prin zone neregulate și uneori prin albia râului. După ploi, apa poate face traseul incomod sau periculos, mai ales în porțiunile înguste. În zilele uscate, mersul este mai ușor, însă încălțămintea cu talpă bună rămâne necesară. Sandalele de plajă sau încălțămintea alunecoasă strică repede vizita.

Unul dintre detaliile importante ale Avakasului este vegetația. În vale se întâlnesc specii mediteraneene precum fisticul sălbatic, ienupărul fenician, terebintul, oleandrul și alte plante adaptate zonelor uscate, dar care profită de umiditatea mai mare din canion. Akamasul este important și pentru specii endemice, iar Cheile Avakas fac parte dintr-o zonă naturală protejată, inclusă în rețeaua Natura 2000.

Fauna este mai discretă decât peisajul. Nu trebuie să te aștepți să vezi animale la fiecare pas, dar zona adăpostește vulpi, iepuri, arici, păsări de pradă, potârnichi, porumbei sălbatici, șopârle și alte specii specifice peninsulei. Într-o drumeție liniștită, mai ales dimineața, ai mai multe șanse să observi mișcare în tufișuri sau păsări pe deasupra pereților de stâncă. În orele aglomerate, prezența oamenilor schimbă mult atmosfera.

Partea cea mai spectaculoasă este zona în care pereții se strâng și poteca se strecoară prin culoarul de piatră. Stânca pare aproape suspendată în unele locuri, iar urmele eroziunii se văd în linii, straturi și scobituri. În zilele cu lumină bună, contrastul dintre piatra deschisă, umbrele adânci și vegetația verde dă canionului o imagine puternică. Fotografierea este ușoară în zonele largi, dar în porțiunile înguste e mai important să urmărești terenul decât să cauți unghiul perfect.

Accesul spre Cheile Avakas se face de obicei din zona Pegeia, Agios Georgios sau Toxeftra. Ultimele porțiuni de drum pot fi mai dificile, mai ales pentru mașini joase, în funcție de starea drumului și de sezon. Mulți vizitatori ajung aici cu mașini închiriate, jeepuri sau tururi organizate prin Akamas. Înainte de plecare, merită verificată ruta, pentru că drumurile din peninsulă pot avea porțiuni neasfaltate și denivelate.

Cel mai bun moment pentru vizită este primăvara sau toamna. Vara, căldura din Akamas poate fi greu de suportat, chiar dacă în interiorul cheilor există zone umbrite. Trebuie luată apă suficientă, iar plecarea devreme ajută mult. Iarna, traseul poate fi frumos după ploi, însă tocmai atunci crește riscul de apă pe albie. O zi uscată, cu temperatură moderată, este alegerea cea mai bună.

Cheile Avakas se potrivesc bine într-un traseu prin Peninsula Akamas. Pot fi legate de Lara Beach, de Golful Toxeftra, de Pegeia, de Agios Georgios sau de drumurile care duc spre zonele mai izolate ale peninsulei. Totuși, Avakas merită tratat ca oprire activă, nu ca pauză rapidă între două plaje. Drumeția cere timp, atenție și energie, mai ales dacă vrei să intri până în partea îngustă a canionului.

Valoarea Cheilor Avakas vine din felul în care arată forța lentă a apei într-un peisaj mediteranean dur. Nu există aici decor urban, ziduri antice sau mănăstiri pictate. Există un culoar de stâncă, o albie, plante agățate de pereți, liniște întreruptă de pași și, uneori, de apă. Pentru cei care vor să vadă Ciprul dincolo de plaje și ruine clasice, Avakas este una dintre cele mai bune opriri naturale din vestul insulei.

Sursa informatiei prezentate