Fortificațiile Diyarbakır - prezentare si imagini

Fortificațiile Diyarbakır se află în jurul cartierului istoric Sur, în centrul orașului, și au aproape 5,8 kilometri lungime. Zidurile sunt construite în mare parte din bazalt negru, o rocă vulcanică folosită la numeroase clădiri vechi din Diyarbakır, iar de-a lungul lor se află peste 80 de turnuri. Patru porți mari asigurau accesul în oraș: Dağ Kapı, Urfa Kapı, Mardin Kapı și Yeni Kapı. O parte dintre ziduri depășesc zece metri înălțime, iar grosimea lor diferă de la un sector la altul, în funcție de lucrările făcute în diverse perioade.

Vechiul Diyarbakır purta numele Amida, iar romanii au acordat o atenție deosebită fortificațiilor în secolul al IV-lea. Explicația ține de geografie și de politică: Imperiul Roman și Imperiul Sasanid se confruntau frecvent în această parte a Orientului Apropiat, iar Amida se afla într-o zonă expusă atacurilor. În anul 359, armata regelui persan Shapur al II-lea a asediat orașul timp de mai multe săptămâni și, în cele din urmă, a reușit să intre în cetate. Despre lupte există o relatare neobișnuit de detaliată, deoarece istoricul roman Ammianus Marcellinus se afla în Amida în timpul asediului și a reușit să scape după căderea orașului.

Fortificațiile de astăzi nu sunt exclusiv romane. Bizantinii au reparat zidurile, iar după intrarea orașului sub conducerea diferitelor dinastii musulmane au apărut alte turnuri, inscripții și elemente decorative. Perioada Artuqizilor a lăsat câteva exemple ușor de recunoscut. Turnurile Ulu Beden și Yedi Kardeş, construite la începutul secolului al XIII-lea, au inscripții în arabă și reliefuri sculptate direct în bazalt. Printre motive apar lei și vulturi, iar numele conducătorilor și ale celor implicați în lucrări sunt înscrise pe fațade.

În nord-estul orașului vechi se găsește İçkale, adică cetatea interioară. Acolo se aflau clădiri administrative și militare, iar zona a continuat să fie folosită și în perioada otomană. Porțile principale aveau fiecare o legătură cu drumurile din afara orașului: prin Mardin Kapı se pleca spre sud, în direcția Mardinului, în timp ce Urfa Kapı era folosită pentru traseele către vest. Numele lor s-au păstrat și astăzi.

Pentru cine ajunge în Diyarbakır, zidurile sunt interesante mai ales prin dimensiune și prin numărul mare de detalii istorice care au rămas la vedere. Nu trebuie căutate doar fundații sau fragmente izolate: există turnuri întregi, porți, porțiuni lungi de zid, inscripții și sculpturi în piatră. Bazaltul foarte închis la culoare le dă un aspect diferit față de cetățile construite din calcar, iar în unele locuri se pot distinge reparații făcute la sute de ani distanță unele de altele. Din zonele accesibile ale zidurilor se văd orașul vechi, valea Tigrului și Grădinile Hevsel.

Aceste grădini se află între oraș și râul Tigru și au fost cultivate timp de multe secole, furnizând legume, fructe și alte produse locuitorilor din Diyarbakır. Legătura dintre orașul fortificat și terenurile agricole din apropiere a stat la baza includerii lor în același sit UNESCO. Din 2015, „Fortăreața Diyarbakır și Peisajul Cultural al Grădinilor Hevsel” figurează pe Lista Patrimoniului Mondial, iar zidurile rămân partea cea mai vizibilă a acestui ansamblu.


Credite foto.
Diyarbakir city walls DSCF9396.jpg – autor: R Prazeres, licență:
CC BY-SA 4.0;

Diyarbakır Inner Fortress walls 9992 in 2007.jpg – autor: Dosseman, licență:
CC BY-SA 4.0;

Diyarbakır İçkale Inner Fortress walls 7825 in 2010.jpg – autor: Dosseman, licență:
CC BY-SA 4.0;

Diyarbakır İçkale Inner Fortress walls 7853 in 2010.jpg – autor: Dosseman, licență:
CC BY-SA 4.0;

Diyarbakır İçkale Inner Fortress walls 7854 in 2010.jpg – autor: Dosseman, licență:
CC BY-SA 4.0.

Imaginile sunt folosite fără modificări.

Sursa informatiei prezentate