Lacul Piva, Muntenegru

Lacul Piva - prezentare si imagini

Lacul Piva se întinde în comuna Plužine, în nord-vestul Muntenegrului, aproape de granița cu Bosnia și Herțegovina și de drumurile care duc către Parcul Național Durmitor. Deși forma sa urmează un culoar montan și poate semăna cu cea a unui lac natural, este un rezervor creat prin blocarea râului Piva la Mratinje, într-un sector îngust al canionului. Apa a acoperit valea veche, cursul inferior al unor afluenți, drumuri, case și terenuri folosite înainte de construirea hidrocentralei.

Lucrările la baraj au început la începutul anilor 1970, iar acumularea s-a format în jurul anului 1975. Lacul are o lungime de aproximativ 45 de kilometri, o suprafață apropiată de 12,5 kilometri pătrați și o adâncime maximă estimată la 188 de metri, în timp ce nivelul normal al apei se află la circa 675 de metri deasupra mării. Valorile pot varia în funcție de modul de măsurare și de nivelul rezervorului, care se modifică odată cu precipitațiile, topirea zăpezii și exploatarea hidroenergetică.

Forma lacului este îngustă și ramificată, deoarece apa a ocupat fostul canion al Pivei și văile laterale. În multe locuri, malurile urcă direct din apă, cu versanți împăduriți, stâncă expusă și puține suprafețe plane, astfel că accesul nu se face oriunde poate fi văzut lacul de pe șosea. Unele golfuri pot fi atinse numai cu barca, iar traseele de pe apă trec pe lângă pereți de calcar, intrări în peșteri, poduri și sectoare în care drumul a fost tăiat în stâncă.

Plužine se află pe malul estic și este principalul centru al regiunii. Orașul actual a fost construit după ridicarea nivelului apei, deoarece vechea așezare se găsea mai jos și a fost acoperită de rezervor. În apropierea centrului există pontoane și mici zone de acces la apă, de unde pornesc excursii cu barca spre golfurile din nord și sud, inclusiv către peșteri și sectoare aflate departe de șosea. Durata curselor diferă, iar programul depinde de sezon, vreme și numărul de participanți.

Vara, lacul este folosit pentru caiac, pescuit și înot în locurile unde intrarea în apă este accesibilă. Temperatura rămâne mai scăzută decât în lacurile de câmpie, iar adâncimea poate crește repede chiar lângă mal, motiv pentru care scăldatul trebuie făcut departe de pontoane, ambarcațiuni și versanți instabili. Nivelul apei poate lăsa la vedere fâșii de piatră și pământ pe margini, iar unele coborâri devin alunecoase sau abrupte.

Barajul Mratinje se află în partea nordică a lacului, pe drumul dintre Plužine și Šćepan Polje. Este un baraj din beton cu dublă curbură, înalt de aproximativ 220 de metri și lung de aproape 270 de metri, construit într-un sector foarte îngust al canionului. Hidrocentrala are trei turbine, iar sala principală a instalației se află în interiorul muntelui. Șoseaua trece pe deasupra construcției, însă oprirea și accesul în zonele tehnice sunt limitate, deoarece obiectivul continuă să facă parte din sistemul energetic național.

Un efect important al proiectului a fost mutarea Mănăstirii Piva, aflată inițial într-o zonă care urma să fie inundată. Biserica a fost desfăcută piatră cu piatră, iar picturile murale au fost desprinse și montate din nou pe un teren mai înalt, la câțiva kilometri de amplasamentul vechi. Operațiunea s-a desfășurat timp de mai mulți ani și a urmărit păstrarea ordinii originale a zidurilor și frescelor.

Șoselele din jurul lacului trec prin numeroase tuneluri, curbe strânse și sectoare unde două vehicule mari se întâlnesc cu dificultate. Drumul către Durmitor urcă din Plužine spre Trsa, în timp ce ruta nordică merge către baraj, Šćepan Polje și granița cu Bosnia și Herțegovina. Punctele de oprire nu sunt amenajate peste tot, iar parcarea în tuneluri sau pe carosabil este periculoasă, chiar dacă panorama pare ușor accesibilă din mașină.

Sursa informatiei prezentate