Mănăstirea Piva, Muntenegru

Mănăstirea Piva - prezentare si imagini

Mănăstirea Piva se află în satul Goransko, la aproximativ nouă kilometri de Plužine, într-o zonă împădurită din nord-vestul Muntenegrului. Amplasamentul actual nu este cel pe care a fost construit ansamblul în secolul al XVI-lea, deoarece biserica și o parte dintre clădirile sale au fost mutate înainte ca valea Pivei să fie acoperită de apele lacului de acumulare format în spatele barajului Mratinje.

Biserica principală are hramul Adormirea Maicii Domnului și a fost ridicată între 1573 și 1586, la inițiativa mitropolitului Savatije Sokolović, care provenea dintr-o familie influentă a epocii. Construcția s-a desfășurat într-o perioadă în care regiunea se afla sub administrație otomană, iar edificiul a fost conceput cu un exterior simplu, lipsit de turle înalte și de o fațadă bogat decorată, pentru a se integra în condițiile politice și religioase ale vremii.

Biserica este construită din piatră și are trei nave, dintre care cea centrală este mai înaltă decât cele laterale, fără să fie acoperită de o cupolă. În exterior, pereții sunt aproape lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt înguste și dispuse la înălțime; în interior, suprafețele pictate ocupă pereții, bolțile, arcadele și zona altarului, ceea ce creează un contrast puternic cu forma sobră a clădirii.

Primele fresce au fost realizate la sfârșitul secolului al XVI-lea de pictori greci, iar alte sectoare au fost completate în prima jumătate a secolului al XVII-lea de meșteri care lucrau în regiunea balcanică. Scenele sunt organizate în registre suprapuse și urmăresc episoade din viața lui Hristos, a Maicii Domnului, din Vechiul Testament și din calendarul sfinților, alături de portrete ale conducătorilor bisericești și ale ctitorilor. Pictura nu aparține unei singure echipe, iar diferențele dintre chipuri, culori și modul de tratare a veșmintelor pot fi observate de la un sector la altul.

Construirea hidrocentralei Piva și a barajului Mratinje, începută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, urma să ridice nivelul apei peste vechiul amplasament al mănăstirii. Pentru evitarea pierderii monumentului s-a decis mutarea lui pe un teren mai înalt, aflat la aproximativ trei kilometri de locul inițial, iar lucrările au început în 1969 și s-au încheiat în 1982.

Fiecare bloc de piatră a fost numerotat înainte de demontare, astfel încât pereții să poată fi reconstruiți în aceeași ordine. Frescele nu puteau fi transportate împreună cu zidăria, așa că restauratorii le-au desprins în peste o mie de fragmente, însumând aproximativ 1.260 de metri pătrați, după care le-au fixat pe pereții refăcuți. Procesul a durat mai mult de un deceniu și a cerut corelarea permanentă a picturii cu poziția exactă a fiecărui element arhitectural.

Diferențele dintre materialele vechi și cele introduse în timpul mutării au fost păstrate suficient de discret pentru ca planul și proporțiile bisericii să rămână apropiate de cele inițiale. Clădirea nu este totuși o replică modernă, deoarece cea mai mare parte a pietrei, picturii și mobilierului religios provine din monumentul construit în secolul al XVI-lea.

Tezaurul mănăstirii cuprinde icoane, cruci, vase liturgice, broderii, manuscrise și cărți tipărite, strânse în mai multe secole. Printre piesele cunoscute se află un psaltir din 1494, provenit de la tipografia Crnojević, una dintre primele tipografii care au publicat cărți cu alfabet chirilic în această parte a Europei. Biblioteca și colecția nu sunt deschise integral în cadrul unei vizite obișnuite, iar accesul depinde de programul comunității monahale.

Mănăstirea este funcțională, iar intrarea în curte și în biserică se face cu respectarea slujbelor și a spațiilor rezervate călugărilor. Hainele trebuie să acopere umerii și genunchii, conversațiile se poartă încet, iar fotografierea frescelor poate fi interzisă sau permisă numai fără bliț, în funcție de regulile stabilite la momentul vizitei.

Din Plužine se ajunge cu mașina pe un drum local care trece prin Goransko, iar în apropierea incintei există un spațiu restrâns pentru parcare. Oprirea poate fi combinată cu Lacul Piva, barajul Mratinje sau drumul montan către Trsa, însă distanțele din regiune se parcurg mai lent decât arată harta, din cauza curbelor, tunelurilor și sectoarelor înguste.

Sursa informatiei prezentate