Moscheea Selimiye din Edirne, Regiunea Marmara

Moscheea Selimiye din Edirne - prezentare si imagini

Moscheea Selimiye este o construcție otomană din centrul orașului Edirne, ridicată între 1568 și 1575 pentru sultanul Selim al II-lea. Proiectul îi aparține lui Mimar Sinan, arhitectul care a realizat numeroase moschei, poduri, băi și clădiri publice în timpul Imperiului Otoman. Ajuns la o vârstă înaintată când a lucrat la Selimiye, Sinan a descris-o drept opera sa de maturitate, iar clădirea este considerată unul dintre proiectele în care soluțiile sale pentru cupole și spații interioare au ajuns la forma cea mai elaborată.

Centrul moscheii este acoperit de o singură cupolă mare, cu diametrul de aproximativ 31 de metri, care se sprijină pe opt piloni masivi. Sinan a evitat folosirea unui număr mare de coloane în mijlocul sălii, astfel încât spațiul destinat rugăciunii a rămas foarte deschis. Cupola se află la peste 40 de metri deasupra podelei, iar ferestrele dispuse pe mai multe niveluri aduc lumină în interior. Privită din sala principală, structura pare mult mai simplă decât este în realitate, deoarece arcadele, pilonii și galeriile au fost integrate în pereții laterali și în zonele din jurul cupolei.

Cele patru minarete sunt amplasate la colțurile clădirii și au aproape 71 de metri înălțime. Fiecare are câte trei balcoane, iar două dintre minarete au fost proiectate cu scări interioare separate, astfel încât persoane diferite puteau ajunge la balcoane fără să se întâlnească pe traseu. Este unul dintre detaliile tehnice pentru care Selimiye a atras atenția istoricilor arhitecturii, deoarece într-un turn atât de îngust Sinan a reușit să organizeze mai multe căi de acces.

Interiorul păstrează o parte importantă a decorului original. În jurul mihrabului și al lojei sultanului se găsesc plăci ceramice de İznik, realizate în perioada în care atelierele orașului produceau unele dintre cele mai apreciate obiecte decorative ale Imperiului Otoman. Roșul, albastrul și albul apar în motive florale și geometrice, iar marmura a fost folosită pentru mihrab, minbar și alte elemente. În centrul sălii se află platforma destinată muezinilor, susținută de coloane subțiri. Pe una dintre piesele sale apare un motiv cu lalea întoarsă, de care localnicii au legat mai târziu mai multe legende despre terenul pe care a fost construită moscheea.

Cei care vizitează Selimiye pot vedea într-un singur loc atât arhitectura monumentală, cât și detalii care se observă mai bine de aproape: ceramica de İznik, marmura sculptată, inscripțiile și sistemul de susținere al cupolei. Interiorul este suficient de deschis pentru ca diametrul cupolei să poată fi perceput ușor, iar cele patru minarete sunt vizibile din numeroase puncte ale orașului. Complexul păstrează și clădiri care au avut funcții educaționale, astfel încât vizita nu se limitează la sala principală a moscheii.

Selimiye a fost construită într-o perioadă în care Edirne nu mai era capitala Imperiului Otoman, însă orașul continua să aibă o legătură importantă cu familia imperială. Alegerea lui Selim al II-lea de a ridica aici o moschee de asemenea dimensiuni a dat orașului unul dintre principalele sale monumente. Din 2011, moscheea și complexul din jur fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Sursa informatiei prezentate