Parcul Național Aladağlar - prezentare si imagini

Patru vârfuri din masivul Aladağlar trec de 3.700 de metri: Kızılkaya are 3.767 de metri, Demirkazık 3.756, Kaldı 3.748, iar Emler 3.723. Kızılkaya este punctul cu cea mai mare altitudine din parc. Ele se află într-o zonă montană declarată parc național în 1995, cu o suprafață actuală de 55.065 de hectare. Perimetrul trece prin provinciile Niğde, Kayseri și Adana și include sectoare din districtele Çamardı, Yahyalı și Aladağ. Culmile sunt separate de văi adânci, versanți abrupți și culoare înguste.

Partea nordică a masivului are straturi groase de calcar dolomitic formate în Jurasic și Cretacic, în timp ce în sud apar și calcare mai vechi, de culoare închisă. Apa a dizolvat roca și a format doline, depresiuni carstice, peșteri și suprafețe brăzdate de șanțuri. Ghețarii din Pleistocen au lărgit unele văi în formă de U și au lăsat circuri, morene și urme de eroziune pe stâncă. Versanții vestici sunt în general mai abrupți decât cei estici. Aceste forme se văd bine în zona Yedigöller și pe versanții înalți din jur.

Platoul Yedigöller se află la aproximativ 3.000 de metri și are șapte lacuri de origine glaciară. Șase dintre ele seacă de obicei în lunile uscate, iar Büyük Göl păstrează apă probabil datorită alimentării din subteran. În partea parcului aflată în provincia Kayseri, izvoarele carstice formează cele șapte cascade Kapuzbaşı, cu căderi de apă de aproximativ 40–80 de metri. Pâraiele alimentate de zăpadă și izvoare ajung în sistemul râului Zamantı.

Vegetația se schimbă odată cu altitudinea și orientarea versanților. Pe pantele sudice joase apar pinul turcesc și arbuștii mediteraneeni, iar mai sus cresc pinul negru, bradul de Taurus, cedrul de Liban și diferite specii de ienupăr. Pădurile sunt mai bine dezvoltate în văile Hacer și Emli. Peste limita pădurii, situată în jurul altitudinii de 2.300–2.400 de metri, urmează pajiști alpine și întinderi mari de calcar, cu vegetație rară.

Capra sălbatică, identificată prin numele științific Capra aegagrus, trăiește pe versanții stâncoși și este specia urmărită în două zone speciale pentru fauna masivului. În parc au mai fost înregistrați lupul, râsul, vulpea, șacalul auriu și mistrețul. Dintre păsările asociate zonelor înalte și pereților de stâncă apar cocoșul de zăpadă caspic, acvila de munte, vulturul egiptean și cinteza de zăpadă. Diversitatea plantelor include elemente din regiunile floristice irano-turaniană și est-mediteraneeană.

Statutul de parc național acoperă crestele alpine, pădurile, izvoarele carstice și văile aflate la altitudini mai joase. Pentru conservarea caprei sălbatice, în 2005 au fost declarate două zone de dezvoltare a faunei în masiv: Kayseri Yahyalı Aladağlar și Niğde Çamardı Demirkazık. Prima se află în sectorul nord-estic, iar a doua cuprinde terenurile montane din jurul vârfului Demirkazık.

Sursa informatiei prezentate