Parcul Național Göreme și formațiunile din Cappadocia, Cappadocia

Parcul Național Göreme și formațiunile din Cappadocia - prezentare si imagini

Parcul Național Göreme se află în provincia Nevşehir și acoperă o parte din zona centrală a Cappadociei, unde relieful este format în mare parte din tuf vulcanic. Materialul provine din erupțiile produse în regiune cu milioane de ani în urmă, când vulcanii din Anatolia Centrală au depus straturi succesive de cenușă și alte materiale. În timp, acestea s-au compactat, iar apa și înghețul au îndepărtat porțiunile mai moi. Au rămas văi înguste, pereți de rocă, conuri și coloane, unele acoperite de un strat mai dur de piatră. Formațiunile numite astăzi „coșuri de zâne” provin din acest proces.

Göreme este interesant și prin felul în care oamenii au folosit aceste roci. Tuful poate fi săpat mai ușor decât multe alte tipuri de piatră, astfel că locuitorii au amenajat în pereții văilor camere, magazii, grajduri și lăcașuri religioase. Unele intrări se află aproape de nivelul terenului, altele la câțiva metri mai sus, iar în anumite sectoare încăperile sunt dispuse pe mai multe niveluri. De aproape se văd urmele uneltelor, nișele, treptele și deschiderile dintre camere, detalii care explică mai bine cum erau folosite aceste spații.

Creștinismul a lăsat aici numeroase biserici și capele rupestre. Între secolele al IX-lea și al XIII-lea au fost pictate interioare cu scene din viața lui Iisus, reprezentări ale Fecioarei Maria și figuri de sfinți. În zona Muzeului în aer liber Göreme se găsesc câteva dintre exemplele cunoscute, dar clădiri religioase săpate în rocă apar și în alte văi. Unele au decor simplu, realizat direct pe suprafața stâncii, în timp ce în altele pictorii au folosit tencuială și au acoperit pereții și bolțile cu compoziții mai elaborate.

Relieful diferă destul de mult de la o vale la alta. În Pasabag apar coloane de tuf cu forme bine individualizate, în timp ce în Valea Iubirii predomină formațiunile înalte și înguste. În apropiere de Göreme și Uçhisar există stânci în care au fost săpate numeroase încăperi, iar unele porțiuni păstrează urme clare ale așezărilor vechi. Eroziunea continuă și în prezent, astfel că anumite formațiuni se fisurează sau se prăbușesc, iar accesul în unele spații rupestre este limitat din motive de siguranță.

Pentru cine vizitează Cappadocia, parcul oferă mai mult decât o succesiune de forme de relief. În aceeași zonă pot fi văzute procese geologice care au început cu milioane de ani în urmă și construcții realizate de oameni direct în rocă, uneori la doar câteva zeci de metri unele de altele. Văile permit observarea de aproape a tufului, a straturilor de rocă și a încăperilor săpate, iar bisericile păstrează încă picturi realizate cu secole în urmă. Diferențele dintre o vale și alta sunt suficient de mari încât relieful să nu se repete după același model.

În 1985, UNESCO a inclus Parcul Național Göreme și mai multe situri rupestre din Cappadocia pe Lista Patrimoniului Mondial. Protecția se referă atât la relieful vulcanic, cât și la bisericile, locuințele și celelalte spații săpate în stâncă. În multe locuri, cele două nu pot fi separate practic: aceeași formațiune geologică poate avea camere, ferestre sau o capelă amenajată în interior, iar exteriorul continuă să fie modificat lent de eroziune.

Sursa informatiei prezentate