Parcul Național Lovćen, Budva

Parcul Național Lovćen - prezentare si imagini

Parcul Național Lovćen se întinde în jurul părții centrale și înalte a masivului Lovćen, între Cetinje, Golful Kotor și litoralul din zona Budva. Suprafața protejată măsoară 6.220 de hectare, iar diferențele de nivel sunt mari, de la aproximativ 939 de metri până la 1.749 de metri pe vârful Štirovnik. Parcul a fost înființat în 1952, într-o regiune în care relieful montan, satele vechi și istoria statului muntenegrean se află foarte aproape unele de altele.

Lovćen este un masiv calcaros, cu stânci, doline, depresiuni, pajiști și sectoare întinse de pădure. Fagul ocupă suprafețe importante la altitudinile mai mari, în timp ce zonele joase și versanții orientați spre coastă au plante adaptate unui climat mai cald și mai uscat. Distanța mică față de Adriatica produce schimbări rapide de vreme, iar o zi senină în Cetinje sau Kotor poate deveni rece, umedă și cu vizibilitate redusă pe culmile parcului.

Cel mai înalt vârf este Štirovnik, cu 1.749 de metri, însă accesul către partea sa superioară este limitat de instalațiile de comunicații și de regimul zonei. Cei mai mulți vizitatori merg către Jezerski vrh, aflat la 1.657 de metri, unde a fost construit Mausoleul lui Petar al II-lea Petrović-Njegoš, conducător, episcop și autor al unor texte centrale pentru cultura muntenegreană. Drumul asfaltat ajunge până la parcarea de sub vârf, după care traseul continuă printr-un tunel și pe o scară cu 461 de trepte.

Mausoleul actual a fost proiectat de sculptorul Ivan Meštrović și ridicat în secolul al XX-lea, pe locul unei capele mai vechi în care fusese înmormântat Njegoš. În sala principală se află o statuie din granit negru, cu o greutate de aproximativ 28 de tone, iar în partea din spate a construcției există o platformă circulară. Când aerul este limpede, de aici se disting culmile din Muntenegru, Golful Kotor, Cetinje, Lacul Skadar și porțiuni din țările vecine; în zilele cu nori joși, panorama poate lipsi aproape complet.

Ivanova Korita este principala zonă folosită pentru opriri mai lungi și activități în aer liber. Aici se află centrul pentru vizitatori, spații pentru picnic, terenuri deschise, unități de cazare și puncte de plecare către mai multe trasee. Numele localității este legat de izvoarele amenajate în jgheaburi de piatră, folosite cândva de oameni și animale. Terenul este mai domol decât în apropierea vârfurilor, astfel că această parte este potrivită și pentru plimbări scurte.

În parc sunt marcate cinci trasee montane, cu lungimi și dificultăți diferite, care trec prin păduri de fag, pe lângă construcții rurale și pe vechi drumuri austro-ungare realizate din piatră fasonată. Printre traseele folosite se numără circuitul din jurul Ivanova Korita și ruta către Jezerski vrh, iar pentru biciclete există trei trasee circulare, dintre care unul este destinat exclusiv ciclismului montan. Lângă centrul pentru vizitatori a fost amenajată și o potecă scurtă pentru mers desculț, lungă de aproximativ 140 de metri.

Accesul cu mașina se poate face dinspre Cetinje sau dinspre Kotor, prin Njeguši. Drumul dinspre Kotor urcă prin multe serpentine și are sectoare înguste, unde întâlnirea cu autobuze ori rulote poate încetini mult deplasarea, în timp ce traseul dinspre Cetinje este folosit mai des pentru accesul direct la Ivanova Korita și Jezerski vrh. În afara verii pot apărea ceață, ploaie rece, gheață sau zăpadă, iar programul mausoleului și starea drumului trebuie verificate înainte de plecare.

Sursa informatiei prezentate