Parcul Național Munții Kaçkar, Marea Neagra Turcia

Parcul Național Munții Kaçkar - prezentare si imagini

Parcul Național Munții Kaçkar se află în provincia Rize, în nord-estul Turciei, într-o zonă montană situată la sud de litoralul Mării Negre. A fost declarat parc național în 1994 și acoperă aproximativ 53.000 de hectare, incluzând văi, păduri, pajiști alpine și o parte din cele mai înalte creste ale Munților Pontici de Est. Cel mai înalt punct este Vârful Kaçkar, cu 3.937 de metri, iar diferența mare de altitudine dintre văile locuite și culmile superioare explică varietatea peisajului întâlnit în interiorul parcului.

La altitudini mari apar urme clare ale glaciațiunilor din trecut. Ghețarii au lăsat în urmă văi cu profil larg, căldări glaciare și numeroase lacuri montane, unele aflate la peste 2.500 de metri. În apropierea crestelor, terenul este format în principal din stâncă, grohotiș și pajiști scunde, iar zăpada se poate menține în anumite sectoare până târziu în sezonul cald. Mai jos, apa provenită din precipitații și din topirea zăpezii formează pâraie și cascade care ajung în văile principale.

Clima acestei părți a Turciei este mult mai umedă decât cea întâlnită în interiorul Anatoliei. Aerul umed venit dinspre Marea Neagră aduce precipitații frecvente, iar versanții de la altitudini mai mici sunt acoperiți de păduri dense. Odată cu creșterea altitudinii, pădurea lasă loc pajiștilor alpine, folosite de mult timp pentru pășunatul de vară. Aceste diferențe se pot observa pe distanțe relativ scurte, mai ales pe drumurile care urcă din văile Çamlıhemşin și Fırtına către zonele înalte.

În Munții Kaçkar se găsesc numeroase yayla, mici așezări pastorale în care familiile din regiune își petreceau tradițional lunile de vară împreună cu animalele. Casele sunt construite din piatră și lemn, în funcție de zonă și de materialele disponibile, iar unele dintre aceste așezări sunt folosite și în prezent. Pokut, Sal și Ayder se numără printre numele cunoscute din regiunea Kaçkar, deși limitele parcului și zona montană mai largă nu trebuie confundate între ele.

Parcul este apreciat mai ales pentru traseele care ajung la lacurile glaciare și la zonele alpine, unde peisajul diferă mult de cel al văilor împădurite de la bază. Într-o singură zi de deplasare se poate trece de la pădure umedă la pajiști fără arbori și apoi la teren stâncos, iar lacurile aflate sub creste sunt accesibile prin trasee montane de dificultăți diferite. Pentru cei interesați de geologie, formele glaciare sunt ușor de recunoscut, în timp ce satele de vară păstrează o parte din modul tradițional în care locuitorii regiunii foloseau muntele.

Vârful Kaçkar este și un obiectiv pentru drumeții cu experiență, însă parcul nu se reduce la ascensiunea pe cel mai înalt punct. Văile, lacurile și pajiștile pot fi văzute și pe trasee care rămân la altitudini mai mici. Relieful abrupt și cantitatea mare de precipitații fac ca vremea să se schimbe repede, iar ceața apare frecvent în zonele înalte. Tocmai combinația dintre relieful glaciar, pădurile umede și așezările pastorale diferențiază Munții Kaçkar de multe alte masive din Anatolia.

Sursa informatiei prezentate