Sanctuarul Maicii Domnului din Mellieħa, Malta

Sanctuarul Maicii Domnului din Mellieħa - prezentare si imagini

Sanctuarul Maicii Domnului din Mellieħa se află în partea veche a localității, pe versantul care coboară spre Mellieħa Bay. Clădirea este așezată puțin mai jos decât Biserica Parohială din Mellieħa și include o parte a grotei naturale în care a început cultul religios al locului. Poziția sa permite observarea golfului și a unei mari părți din coasta nordică a Maltei.

Originea exactă a sanctuarului nu este cunoscută. O tradiție veche spune că Sfântul Pavel și Sfântul Luca au ajuns în această zonă după naufragiul din anul 60, iar Luca ar fi pictat direct pe stâncă imaginea Fecioarei Maria cu Pruncul. O altă tradiție menționează că mai mulți episcopi ar fi consacrat grota ca biserică în anul 409, însă aceste povești nu sunt susținute de documente contemporane evenimentelor.

Cercetările de istoria artei oferă o datare mult mai târzie pentru imaginea păstrată astăzi. Stilul său este apropiat de picturile bizantine și siciliene din bisericile rupestre, iar specialiștii o plasează în general la sfârșitul secolului al XIII-lea sau la începutul secolului al XIV-lea. Fecioara și Pruncul au aureole decorate, ochi migdalați și trăsături întâlnite și în picturile religioase medievale din estul Siciliei.

Prima mențiune documentară clară datează din 1436. În timpul unei vizite pastorale conduse de episcopul Senatore de Mello, biserica din grotă a fost înregistrată printre cele zece parohii existente atunci în Malta. Mellieħa s-a depopulat mai târziu din cauza atacurilor maritime, iar sanctuarul și-a pierdut pentru o vreme rolul de biserică parohială, dar a continuat să fie vizitat de pelerini.

Un atac otoman din iulie 1614 a produs pagube importante. Atacatorii au jefuit biserica și au deteriorat pictura mariană, mai ales în partea sa inferioară. Imaginea a mai avut de suferit din cauza umezelii din grotă, iar în secolele următoare au fost realizate intervenții, copii și picturi care să permită continuarea cultului.

Sanctuarul a fost extins în 1644 cu sprijinul unui negustor sicilian de vinuri, iar în 1747 a primit alte lucrări de mărire și decorare. Forma actuală păstrează legătura dintre biserica construită și spațiul săpat în stâncă. Interiorul are o navă relativ restrânsă, altare, obiecte votive și zona centrală în care se află imaginea Fecioarei Maria cu Pruncul.

Devoțiunea față de imagine a dus la încoronarea sa solemnă. Papa Leon al XIII-lea a aprobat ceremonia în 1895, iar aceasta a avut loc la 24 septembrie 1899, fiind condusă de episcopul Pietro Pace împreună cu alți reprezentanți ai Bisericii din Malta. Coroanele au devenit un semn al importanței pe care sanctuarul o avea pentru pelerinii maltezi.

Pictura murală a fost restaurată în 2016. Lucrările au îndepărtat intervenții mai noi și au scos la lumină detalii care nu mai puteau fi observate clar, printre care un deget al Fecioarei orientat spre Prunc. Restaurarea a urmărit stabilizarea stratului pictat și recuperarea formei medievale a imaginii, afectată de umiditate, atacuri și reparații succesive.

Sanctuarul a fost vizitat de regi, conducători ai Ordinului Sfântului Ioan și numeroși pelerini. Papa Ioan Paul al II-lea s-a rugat în fața imaginii în mai 1990, iar în 2015 Conferința Episcopală Malteză a recunoscut oficial biserica drept Sanctuarul Național al Maicii Domnului din Malta. Lăcașul face parte și din rețele europene care reunesc importante sanctuare mariane.

În apropiere se află muzeul amenajat în vechea clădire destinată pelerinilor. Aici sunt păstrate picturi, obiecte religioase și daruri votive oferite de persoane care au venit să se roage la sanctuar. Grota Maicii Domnului, aflată la câțiva pași și accesibilă printr-o scară separată, este un alt loc de devoțiune și nu trebuie confundată cu peștera integrată în sanctuarul principal.

Sursa informatiei prezentate