Sveti Stefan - prezentare si imagini

Sveti Stefan se află pe coasta Adriaticii, între Budva și Petrovac. Insula are dimensiuni reduse și este legată de continent printr-o fâșie îngustă de pietriș și nisip. Pe ambele laturi ale acesteia se află plaje. Satul modern cu același nume ocupă panta de pe continent.

Primele construcții fortificate datează din secolul al XV-lea. Insula aparținea comunității Paštrovići, formată din mai multe triburi și sate de pe litoralul actualului Muntenegru. Locuitorii au ridicat ziduri, case și spații de depozitare pentru a se apăra în timpul atacurilor venite de pe mare. Așezarea a ajuns și centru administrativ al comunității.

O tradiție locală leagă dezvoltarea fortificației de anul 1539. Paštrovići ar fi atacat corăbii otomane aflate în apropierea plajei Jaz și ar fi folosit prada pentru extinderea satului. Relatarea a fost consemnată mai târziu și nu poate fi verificată în toate detaliile. Documentele confirmă însă că insula a avut funcții militare, comerciale și administrative în perioada venețiană.

Primele familii locuiau în case mici din piatră. Aleea principală urca de la poartă către partea superioară, iar construcțiile erau grupate strâns pentru a folosi terenul disponibil. Pe insulă au existat mai multe biserici, între care una dedicată Sfântului Ștefan, de la care provine numele așezării. Alte lăcașuri au fost închinate Sfântului Alexandru Nevski și Schimbării la Față.

În secolul al XIX-lea, populația a ajuns la aproximativ 400 de persoane. Locuitorii se ocupau cu pescuitul, navigația, comerțul și agricultura practicată pe terenurile de pe continent. Spațiul redus, lipsa terenurilor agricole pe insulă și schimbările economice au dus treptat la plecarea multor familii. În 1954 mai rămăseseră aproximativ 20 de locuitori.

Autoritățile iugoslave au decis transformarea satului într-un hotel. Lucrările au păstrat aspectul exterior al caselor, dar au schimbat compartimentarea interioară. Primele spații de cazare au fost deschise la sfârșitul anilor 1950. În deceniile următoare, Sveti Stefan a primit actori, scriitori, sportivi, politicieni și membri ai unor familii regale.

Hotelul a intrat în declin în anii 1990. După desprinderea Muntenegrului din uniunea cu Serbia, complexul a fost concesionat și restaurat. Aman Resorts a preluat administrarea, iar insula a fost redeschisă treptat după 2009. Camerele au fost amenajate în fostele case, păstrându-se zidurile exterioare, acoperișurile din țiglă și traseul aleilor.

Complexul include și Villa Miločer, aflată pe continent, la nord de insulă. Clădirea a fost construită între 1934 și 1936 pentru regina Maria a Iugoslaviei. Vila și terenurile din jur au fost integrate în același ansamblu hotelier.

Insula și Villa Miločer au rămas închise mai mulți ani după 2021, pe fondul disputelor privind accesul public la plaje și administrarea proprietății. Villa Miločer a primit din nou oaspeți începând cu 22 mai 2026, iar hotelul de pe insulă s-a redeschis sezonier la 1 iulie 2026.

Turiștii pot ajunge până la intrarea de pe istm și pot folosi plajele accesibile publicului. Trecerea porții nu înseamnă acces liber pe străzile insulei. Intrarea este legată de cazare, mese, evenimente sau alte rezervări aprobate de administrația hotelului. Regulile se pot schimba în funcție de sezon.

Cele mai folosite puncte pentru fotografiere se află pe șoseaua de coastă și pe aleile care coboară din satul de pe continent. De aici se vede forma insulei, istmul și cele două plaje. Zona are parcări cu plată, stații de autobuz, restaurante și apartamente de vacanță. Vara, traficul dintre Budva și Sveti Stefan poate fi lent, mai ales la prânz și la sfârșitul zilei.


Credite foto.
Sveti Stefan (06).jpg – autor: Marcin Konsek, licență: CC BY-SA 4.0;
Sveti Stefan (05).jpg – autor: Marcin Konsek, licență: CC BY-SA 4.0;
Sveti Stefan, Montenegro, 2014-04-18, DD 01.JPG – autor: Diego Delso (1974–), licență: CC BY-SA 3.0;
Sveti Stefan, Montenegro, 2014-04-18, DD 07.JPG – autor: Diego Delso (1974–), licență: CC BY-SA 3.0;
Sveti Stefan, Montenegro, 2014-04-18, DD 02.JPG – autor: Diego Delso (1974–), licență: CC BY-SA 4.0.
Imaginile au fost redimensionate și încadrate; nu s-au făcut modificări editoriale de conținut.

Sursa informatiei prezentate