Teatrul Roman din Orange - prezentare si imagini

Teatrul Roman din Orange se află în Valea Ronului, în orașul cunoscut în Antichitate sub numele de Arausio. Așezarea fusese întemeiată pentru veteranii unei legiuni romane, iar teatrul a fost construit la începutul secolului I d.Hr., în perioada imperială timpurie. Edificiul făcea parte din infrastructura publică a orașului și era destinat spectacolelor organizate pentru o comunitate formată din cetățeni romani, militari, comercianți și locuitori ai provinciei Gallia Narbonensis.

Planul urmează modelul teatrului roman descris de Vitruviu. Cavea, adică sectorul semicircular destinat publicului, era dispusă pe mai multe niveluri și folosea panta naturală a dealului Saint-Eutrope. Aproximativ 9.000 de persoane puteau urmări reprezentațiile, iar locurile erau organizate potrivit statutului social. Coridoarele, scările și accesurile laterale permiteau circulația spectatorilor între intrări și diferitele sectoare ale tribunelor. În fața gradinelor se aflau orchestra semicirculară și scena din lemn, sub care funcționau mecanismele folosite în timpul spectacolelor.

Cea mai bine păstrată componentă este zidul scenei, lung de 103 metri și înalt de aproximativ 37 de metri. Structura închidea teatrul spre exterior, susținea decorul arhitectural și contribuia la propagarea sunetului către public. În Antichitate, fațada orientată spre gradene era acoperită cu coloane, frize, statui și plăci de marmură. Trei porți făceau legătura cu scena, cea centrală fiind rezervată personajelor principale. În nișa amplasată deasupra ei se află o statuie monumentală asociată tradițional cu împăratul Augustus.

Repertoriul cuprindea comedii, tragedii, pantomime, dansuri și momente muzicale. Spectacolele aveau rol de divertisment, dar transmiteau și modele culturale, valori politice și simboluri ale autorității romane. Un acoperiș din lemn proteja scena și îmbunătățea acustica, iar deasupra tribunelor putea fi desfășurată o pânză mare, numită velum. Distribuția spațiilor și dimensiunile clădirii arată importanța acordată reprezentațiilor publice în viața orașului roman.

După declinul Imperiului Roman, teatrul și-a pierdut funcția inițială. Clădirile scenei au fost folosite în scopuri defensive, iar în interiorul monumentului au apărut locuințe, ateliere și spații de refugiu. În timpul conflictelor religioase din secolul al XVI-lea, ansamblul a adăpostit populația locală. Restaurările sistematice au început în secolul al XIX-lea, când construcțiile parazitare au fost îndepărtate, tribunele au fost refăcute, iar teatrul a revenit treptat la găzduirea spectacolelor.

Din 1869, teatrul este asociat cu festivalul care a devenit ulterior cunoscut sub numele de Chorégies d’Orange. Monumentul continuă să fie folosit pentru opere și concerte, beneficiind de configurația antică și de proprietățile acustice ale zidului scenei. UNESCO a înscris în 1981 Teatrul Roman, împrejurimile sale și Arcul din Orange în patrimoniul mondial. Cavea, scena, accesurile laterale și clădirea scenică permit studierea aproape completă a organizării unui mare teatru provincial roman.


Credite foto.

Theatre orange nuit.JPG – autor: davric, licență: CC BY-SA 3.0;

Le Théâtre Antique d'Orange, 2007.jpg – autor: Gromelle Grand Angle, licență: CC BY-SA 3.0;

Théâtre antique d'Orange, side view.jpg – autor: Suwannee.payne, licență: CC BY-SA 3.0;

Théâtre antique d'Orange, Orange.jpg – autor: Suwannee.payne, licență: CC BY-SA 3.0;

Théâtre Antique d'Orange ext - Duchemin.jpg – autor: Émile Duchemin, licență: Public domain.

Sursa informatiei prezentate