Villa Oplontis, Campania

Villa Oplontis - prezentare si imagini

Villa Oplontis se află în orașul modern Torre Annunziata, într-o zonă care aparținea în Antichitate teritoriului administrat de Pompei. Situl face parte din patrimoniul UNESCO „Arii arheologice din Pompei, Herculaneum și Torre Annunziata”, înscris pentru valoarea sa în înțelegerea vieții romane din zona afectată de erupția Vezuviului. În cazul Oplontis, cel mai important monument vizitabil este Villa A, cunoscută în mod curent ca Villa di Poppea sau Villa Poppaea.

Denumirea Villa di Poppea provine din asocierea tradițională a reședinței cu Poppaea Sabina, a doua soție a împăratului Nero. Această identificare nu este considerată absolut sigură, dar este folosită pe scară largă în prezentarea sitului. Cercetările arheologice indică faptul că vila datează din mijlocul secolului I î.Hr. și a fost extinsă în prima perioadă imperială. Înainte de erupția din 79 d.Hr., clădirea avea probabil o poziție apropiată de linia antică a țărmului și era concepută ca reședință de lux, destinată locuirii, reprezentării și recreerii.

Planul vilei include numeroase încăperi dispuse în jurul unor axe, curți, grădini și porticuri. Funcția sa era diferită de cea a unei locuințe urbane obișnuite. Oplontis aparține tipului de vilă suburbană sau maritimă, legată de proprietățile elitelor romane din jurul Golfului Napoli. Spațiile de reprezentare, camerele de zi, zonele deschise spre grădină și piscina de mari dimensiuni indică un mod de locuire asociat cu statutul social ridicat, cu odihna și cu administrarea unei proprietăți complexe.

Picturile murale sunt principala componentă artistică a sitului. În mai multe încăperi se păstrează decoruri cu arhitecturi pictate, coloane iluzioniste, măști teatrale, păsări, fructe, elemente vegetale și compoziții ornamentale. Aceste fresce sunt importante pentru studiul picturii romane de interior, deoarece arată modul în care spațiul era amplificat vizual prin perspective pictate și prin imitații de materiale prețioase. Unele încăperi par să fi avut funcții de primire sau de trecere, iar decorul lor era adaptat circulației și privirii vizitatorilor.

Erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr. a acoperit vila cu materiale vulcanice și a întrerupt folosirea ei. În momentul catastrofei, anumite părți ale clădirii ar fi putut fi în lucrări de renovare, fapt sugerat de unele zone neterminate sau de organizarea anumitor spații. Situl a fost descoperit treptat, iar cercetările moderne au permis identificarea mai multor camere, grădini și zone funcționale. Villa B de la Oplontis, cunoscută și ca vila lui Lucius Crassius Tertius, avea o funcție diferită, mai apropiată de prelucrarea și depozitarea produselor agricole, în special vin și ulei; aceasta nu este în mod obișnuit deschisă publicului.

Villa Oplontis este relevantă pentru vizitatori deoarece completează imaginea oferită de Pompei și Herculaneum. Pompei permite observarea unui oraș întreg, Herculaneum oferă conservări detaliate ale locuirii urbane, iar Oplontis prezintă o reședință aristocratică de mari dimensiuni, cu decor interior excepțional. Situl este important pentru studiul vieții elitei romane, al arhitecturii rezidențiale, al picturii murale și al modului în care vilele din zona Golfului Napoli erau integrate în peisajul economic și social al secolului I d.Hr.

Sursa informatiei prezentate