Yılankale, Cukurova

Yılankale - prezentare si imagini

Yılankale se află la aproximativ 15 kilometri de Ceyhan, în provincia Adana, pe un deal stâncos care ajunge la câteva sute de metri deasupra câmpiei din jur. Fortificația a fost construită într-un punct de unde puteau fi supravegheate drumurile care traversau Çukurova și legăturile dintre așezările din interior și cele apropiate de coasta Mediteranei. Accesul până la ziduri se face pe o pantă accentuată, iar diferența de nivel față de terenul din jur oferea un avantaj important unei garnizoane care trebuia să observe din timp apropierea unor trupe sau a unor grupuri care circulau pe drumurile din vale.

Cea mai mare parte a construcțiilor păstrate este legată de Regatul Armean al Ciliciei, care a controlat această regiune în Evul Mediu și a folosit o rețea extinsă de cetăți. Datarea exactă a primelor lucrări nu este stabilită în toate detaliile, însă forma actuală a castelului provine în principal din secolele al XII-lea și al XIII-lea. Fortificațiile au fost reparate și modificate ulterior, astfel că zidăria nu aparține unei singure etape. În această parte a Ciliciei, cetățile aveau rol militar, dar erau folosite și pentru controlul drumurilor, al trecătorilor și al zonelor agricole din jur.

Castelul este organizat pe mai multe niveluri, iar sectoarele interioare sunt legate prin porți și pasaje înguste. Constructorii au folosit piatra disponibilă în zonă și au adaptat zidurile la marginile stâncii, fără să urmărească un plan geometric regulat. Turnurile sunt amplasate în punctele unde terenul permitea apropierea mai ușoară de fortificație, iar unele păstrează încă porțiuni consistente din elevația medievală. În partea superioară se găsesc ziduri, cisterne și urme ale unor încăperi care puteau fi folosite de soldați sau pentru depozitare.

Apa reprezenta una dintre problemele practice ale unei fortificații construite la această înălțime, mai ales în timpul unui asediu, când accesul către sursele din exterior putea fi întrerupt. Din acest motiv au fost amenajate cisterne pentru colectarea și păstrarea apei, iar unele dintre ele pot fi identificate și astăzi în interior. Spațiile rămase între ziduri nu permit întotdeauna stabilirea funcției fiecărei clădiri, deoarece nivelurile superioare și acoperișurile au dispărut, însă fundațiile și porțiunile de zidărie indică existența mai multor construcții în interiorul incintelor.

Yılankale merită vizitat pentru faptul că o parte mare din sistemul defensiv medieval poate fi încă urmărită direct pe teren, de la porțile inferioare până la sectoarele aflate aproape de punctul cel mai înalt. Turnurile și zidurile păstrează diferențe vizibile de nivel, iar din partea superioară se vede o mare parte din câmpia Ceyhan, inclusiv traseele moderne care folosesc în continuare culoarele naturale dintre dealuri. Dimensiunea fortificației devine mai clară după parcurgerea incintelor decât din imaginile realizate de la distanță, deoarece terenul ascunde o parte dintre ziduri atunci când castelul este privit de la baza dealului.

Denumirea Yılankale înseamnă „Castelul Șarpelui” și este legată de tradiții populare dezvoltate mult după perioada în care cetatea avea funcție militară. Una dintre povești îl asociază cu Shahmaran, personaj legendar reprezentat ca o ființă jumătate femeie, jumătate șarpe, întâlnită în folclorul din sudul Anatoliei și din alte regiuni ale Orientului Apropiat. Legenda nu oferă informații despre construirea cetății, însă a influențat numele sub care aceasta este cunoscută în prezent. Zidurile, cisternele și poziția fortificată rămân elementele care documentează concret utilizarea medievală a locului.

Sursa informatiei prezentate