Biserica greceasca Buna Vestire, Dobrogea

Biserica greceasca Buna Vestire - prezentare si imagini

Biserica greceasca ``Buna Vestire`` este una din cele mai vechi biserici din nordul Dobrogei.

La 13 Aprilie 1863, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, Cristian Tell, in urma interventiei prefectului Brailei, Gheorghe Iorgulescu, a ordonat Consiliului Municipiului Braila sa acorde comunitatii grecesti o biserica care sa functioneze in limba greaca, deoarece dintre cele o mie sase sute de vapoare care veneau anual in oras jumatate erau grecesti.

Permisiunea a fost data in cele din urma la 15 Mai 1863 de catre domnitorul Romaniei Al. I. Cuza si astfel la data de 8 Septembrie, a aceluiasi an a avut loc slujba de punere a pietrei de temelie. La 1863, in timpul lucrarilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut ca rezultat descoperirea unui izvor natural, cu proprietati vindecatoare de ziua Izvorului Tamaduirii. A fost considerata ca semn divin, izvorul inchizandu-se intr-o fantana, iar deasupra construindu-se Sfantul Altar.

Izvorul se gaseste la o adancime de 15 metri si este vindecator doar de ziua Izvorului Tamaduirii, cand agheasma tasneste si suprafata apei fantanii ajunge la doi metri. Numai in aceasta zi preotii deschid fantana si multi bolnavi vin din toata tara sa primeasca agheasma avand nadejdea si credinta ca se vor vindeca.

Pe fatada criptei, unde se gaseste izvorul, exista urmatoarea inscriptie pe care citim: "Comunitatea Greaca din Braila a asezat piatra de temelie a Bisericii Grecesti Buna Vestire, la 8 Septembrie 1863." Arhitectul bisericii Buna Vestire a fost Avram Ioannidis din Prusa. Acesta a proiectat o biserica prodigioasa si stralucitoare in cruce inscrisa, cu o clopotnita inalta pe fatada bisericii, care a fost construita de catre mesterul Constantinos Nicolaou. Clopotnita a fost construita la 13 August 1872.

La cutremurul din 1940 s-a prabusit constructia superioara a clopotnitei care dupa aceea a fost construita mai joasa. Prima cupola s-a prabusit la 18 Ianuarie 1868, din cauze necunoscute si lucrarile au fost intrerupte pe o perioada de un an de zile pentru cercetarea celor intamplate. Ioannidis a cerut permisiunea comunitatii la 13 Februarie 1869, pentru a se duce in Budapesta sa cerceteze cauzele care au provocat prabusirea cupolei.

Ceva asemanator s-a construit in aceeasi perioada la Constantinopol. Este vorba de biserica greaca Sfanta Treime din Taxim (1867-1880), lucrare a arhitectului Vasilios Ioannidis. Arhitectul Vasilios Ioannidis, ce a proiectat biserica Sfintei Treimi (1867-1880) din Taxim, nu este exclus sa fi fost inrudit cu Avraam Ioannidis. Biserica este cea mai mare constructie post-bizantina din Constantinopol si prezinta elemente arhitectonice asemanatoare cu biserica din Braila (1863-1872).

Grandioasa biserica a Brailei arata prestigiul si autoritatea comunitatii dinamice de atunci. Ioannidis a fost si antreprenorul bisericii. Materialele de constructie au fost procurate din strainatate, iar lucrarile s-au facut in mare masura cu mesteri italieni. Astfel, putem aminti pe sculptorul Ferdinando Iasevoli, care a facut capitelurile si decoratiunile interioare ale bisericii. Impreuna cu Iasevoli au lucrat si alti mesteri italieni, dupa cum reiese din faptul ca la 24 Iunie 1870 roaga comunitatea sa gazduiasca familia Giovani. Dupa moartea lui Iasevoli in 1872, lucrarile au fost terminate de catre ucenicul lui, Gioachimo Brolca. La biserica a lucrat de asemenea si arhitectul german al Comisiei Europene a Dunarii, Oscar Schwab si ajutorul lui Adolph Schuman, ce isi aveau biroul la Galati.

Pana la finalizarea bisericii comunitatea a construit provizoriu un paraclis de lemn unde se imbisericeau credinciosii. Construirea bisericii s-a terminat la 1 Octombrie 1872, iar tarnosirea s-a oficiat cu mare fast la 29 a aceleiasi luni, in prezenta episcopului Dunarii de Jos Melchisedec (1864-1879), a preotilor bisericii Grigorie Gogos si Savas Iosifidis, a multimii si a epitropilor de atunci: Mihail Rodocanakis, G. A. Economou si G. A. Antipas, precum si a unui numar mare de persoane.

Prin purtarea de grija a arhimandritului Grigorie Gogos, un an mai tarziu au fost tarnosite si celelalte doua Sfinte Mese (cea de nord si cea de sud a celei centrale), in cinstea Sfantului Gherasim al Chefaloniei (20 Octombrie 1873) si a Sfantului Nicolae (6 Decembrie 1873). Deasupra Sfintei Mese centrale se afla un baldachin sculptat in chip deosebit cu sase coloane inalte. Gogos a savarsit o lucrare unica pentru comunitate prin organizarea doamnelor si a tinerilor din oras in organizatii cu caracter social, asezand temelii puternice pentru promovarea comunitatii grecesti din Braila.

Biserica greaca Buna Vestire din Braila este sub forma de cruce inscrisa libera cu nartex, dimensiuni interioare 21 x 43 m cu absida Sfantului Altar. Mai exact, arhitectul Avram Ioannidis, a folosit ca baza un nucleu de cruce inscrisa ce se sprijina pe patru stalpi cu forme speciale, care se prelungeste de-a lungul bisericii dand cladirii o deosebita largire. Aceasta prelungire se realizeaza prin perechi duble de coloane la rasarit si vest.

Arhitectul bisericii a reusit sa creeze o constructie unica si deosebita cu mesteri italieni, in care domina elemente antice elene, gotice si renascentiste, combinate intr-o combinatie omogena a stilului neoclasic, caracteristica de altfel secolului al XIX-lea.

Gheorghe Tattarescu a pictat o parte ce a fost continuata, intre anii 1901-1903, de catre Constantinos Livadas Liochis.

Tampla bisericii a fost lucrata in stil neoclasic de catre mesteri, probabil constantinopolitani si este de culoare alba cu decoratii aurite in basorelief [Conform traditiei locale, iconostasul bisericii a fost lucrat la Constantinopol]. Conform semnaturilor ce insotesc icoanele portabile ale iconostasului, acestea au fost pictate de catre Matache Orasianu, C. Grasianu din Braila si V. C. Robea din Galati. Matache Orasianu a pictat de asemenea si multe icoane portabile ale bisericii intre anii 1874-1894.

Multe icoane poarta si semnatura ierodiaconului Ioannis Chiriacos. Prima icoana portabila cu semnatura lui care se pastreaza la biserica greaca din Braila dateaza din anul 1913.

Din numarul mare de icoane portabile care sunt agatate pe peretii laterali ai naosului si ai sfantului altar cea mai insemnata este icoana Maicii Domnului Odighitria cu iconostas, donatie a marelui comerciant de cereale Ioannis D. Rallis. Caracteristicile artistice ale icoanei ne conduc sa o datam in secolul al XV-lea, dupa cum ar fi forma fetei Maicii Domnului cu lumini destul de accentuate si flexibile precum si nimbul ornamentat al Maicii Domnului si al lui Hristos, fara insa sa excludem o datare a ei ulterioara, din moment ce caracteristicile de mai sus se intalnesc si la icoanele secolului al XVI-lea. Provenienta icoanei ramane necunoscuta, dar nu este exclus sa fi facut parte din tezaurul familiei Rallis, ce isi avea radacini in Bizant.

Candelabrele sunt grandioase din cristal de Murano si Boemia, care impreuna cu pardoseala care este din parchet creeaza vizitatorului un sentiment de maretie. De asemenea, biserica este infrumusetata de sfesnice, lucrate la atelierele din Constantinopol, care sunt asezate intre iconostase, ce se sprijina la baza coloanelor. Un numar mare de icoane portabile completeaza decorul bisericii.

Ca rezultat al asezarii bisericii in vecinatatea Dunarii, la douazeci de ani de la tarnosirea ei, exteriorul cladirii s-a deteriorat datorita umezelii si astfel la inceputul lui Iunie 1896 au inceput lucrarile pentru reparatiile necesare.

Din anul 1985 pana in anul 1989 s-au executat lucrari de reparatii interioare si exterioare, iar intre 1988-1989 biserica a fost pictata de catre Virginia Videa si Gheorghe Zaharia, in zilele Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop dr. Antip Nica al Tomisului si al Dunarii de Jos, preot paroh fiind Gavrila Dumitru.

Resfintirea bisericii s-a facut la 25 martie 1990, in urma lucrarilor de reparatie si pictura. Sfintirea a fost savarsita de catre Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Lucian al Tomisului, inconjurat fiind de un sobor de preoti si diaconi si de un numar mare de credinciosi.

In anul 1899, primaria Brailei in intelegere cu comunitatea greaca a hotarat sa foloseasca clopotnita bisericii grecesti Buna Vestire ca foisor de foc, deoarece era cea mai inalta cladire din oras.

Clopotnita era in legatura telefonica cu serviciul de pompieri, si pentru a se stinge incendiile la timp, functiona ca observator zi si noapte. In timpul primului razboi mondial, scoala greceasca din curtea bisericii a fost folosita din Noiembrie 1916 pentru internarea ranitilor de razboi. O luna mai tarziu, Braila a fost cucerita de catre armata dusmana pentru doi ani intregi ce au oprit comertul. Existau magazii numai pentru aprovizionarea armatelor dusmane. De atunci a inceput si decaderea orasului.

Dupa cum era de asteptat perioada postbelica a provocat si alte pierderi, avand ca rezultat dominarea unei stari generale de plecare din Romania, care pentru moment a fost intrerupta de catre catastrofa micrasiatica. Cu evenimentele celui de-al doilea razboi mondial, Romania s-a gasit in valtoarea ostilitatilor conducand Elenismul pe drumul pribegiei in mod irevocabil.

Prin instabilitatea de dupa razboi putinii greci ce mai ramasesera s-au pregatit sa plece, si astfel intre 1946-1949 s-au stins incet, incet, comunitatile grecesti cand si Buna Vestire a Brailei a ramas aproape pustie. Parintele Theodoros Kentridis, ce a fost numit la biserica in anul 1946 a fost obligat datorita lipsei enoriasilor sa plece in Grecia in 1949 de unde mai tarziu a fost trimis de catre Patriarhia Ecumenica pentru a servi din nou pe grecii din diaspora.

Biserica a suferit stricaciuni grave, atat la exterior cat si la interior si este nevoie de o interventie urgenta a specialistilor pentru restaurarea si consolidarea ei. Multe eforturi pentru restaurarea acestei capodopere a Balcanilor sunt depuse de catre episcopul Dunarii de Jos Casian, la care este dispus sa ajute si dl. Dimitrie Grigoriade, grec din Romania, ce locuieste astazi in Grecia.

Sursa informatiei prezentate