Biserica Colegială Parohială a Naufragiului Sfântului Pavel, Valletta

Biserica Colegială Parohială a Naufragiului Sfântului Pavel - prezentare si imagini

Biserica Colegială Parohială a Naufragiului Sfântului Pavel se află pe Saint Paul Street, într-o parte a Vallettei unde străzile înguste coboară spre Grand Harbour. Intrarea principală nu se deschide spre o piață mare, iar fațada poate fi trecută ușor cu vederea printre clădirile apropiate, însă interiorul are dimensiuni considerabile și cuprinde o colecție bogată de picturi, sculpturi, obiecte liturgice și relicve legate de apostolul Pavel.

Biserica amintește de episodul povestit în Faptele Apostolilor, potrivit căruia corabia care îl transporta pe Pavel spre Roma a naufragiat lângă Malta, în jurul anului 60. Apostolul ar fi rămas pe insulă aproximativ trei luni, perioadă în care tradiția creștină locală spune că a predicat și a vindecat mai mulți bolnavi. Evenimentul ocupă un loc important în istoria religioasă a țării, iar Sfântul Pavel este considerat unul dintre principalii protectori ai Maltei.

Prima biserică a parohiei a fost ridicată în 1570, la numai câțiva ani după începerea construcției orașului Valletta. Unele surse atribuie proiectul inițial arhitectului Girolamo Cassar, care a lucrat la numeroase clădiri publice și religioase ale noii capitale. Edificiul actual a prins însă formă mai târziu, în principal între 1639 și 1679, pe măsură ce vechea biserică a fost extinsă și refăcută pentru a răspunde nevoilor parohiei. În 1733, aceasta a primit statutul de biserică colegială.

Fațada este împărțită pe două niveluri și se încheie cu două turnuri pentru clopote, iar accesul din Saint Paul Street se face pe o scară care compensează diferența de nivel a terenului. Spațiul interior are o navă principală, capele laterale și o cupolă ridicată deasupra zonei centrale. Marmura colorată acoperă numeroase coloane și altare, în timp ce ornamentele aurite apar în jurul picturilor, al arcadelor și al cornișelor.

Bolta și cupola includ scene din viața Sfântului Pavel, realizate în perioade diferite, iar picturile explică rolul pe care tradiția creștină îl acordă apostolului în istoria Maltei. Altarul principal păstrează o lucrare atribuită pictorului Matteo Perez d’Aleccio, cunoscut și pentru picturile dedicate Marelui Asediu din Palatul Marelui Maestru. Compoziția prezintă naufragiul, cu Pavel și ceilalți călători ajungând pe țărm după pierderea corabiei.

Una dintre cele mai cunoscute piese din biserică este statuia procesională a Sfântului Pavel, sculptată în lemn de artistul maltez Melchiorre Cafà în secolul al XVII-lea. Apostolul apare în picioare, cu o carte într-o mână și cu cealaltă ridicată, iar faldurile veșmintelor și poziția corpului sugerează că statuia a fost gândită pentru a fi privită și de la distanță. În fiecare an, pe 10 februarie, aceasta este scoasă din biserică și purtată prin Valletta în timpul sărbătorii Naufragiului Sfântului Pavel.

Biserica păstrează și două relicve care atrag atenția credincioșilor. Prima se află într-un relicvariu în forma unui braț și este prezentată drept o parte din încheietura mâinii drepte a Sfântului Pavel. A doua este un fragment de marmură despre care tradiția spune că provine din coloana pe care apostolul a fost decapitat la Roma. Documentele și publicațiile bisericești tratează aceste obiecte ca relicve de mare importanță, chiar dacă originea lor nu poate fi verificată prin metode istorice moderne.

În jurul navei se află mai multe capele, fiecare cu propriul altar, picturi și obiecte de cult. Unele au fost finanțate de frății religioase, de familii din Valletta sau de membri importanți ai parohiei, iar diferențele dintre ele arată că decorarea bisericii a continuat timp de mai multe generații. Orga, amvonul, mobilierul din lemn și colecția de argintărie completează interiorul, fără ca toate piesele să aparțină aceleiași perioade.

Biserica funcționează în continuare ca lăcaș de cult, iar accesul vizitatorilor depinde de slujbe, ceremonii și pregătirile pentru sărbătorile parohiei. O vizită permite observarea unei părți a Vallettei care ține de viața comunității locale, deoarece edificiul nu a fost transformat într-un muzeu separat de funcția sa religioasă. Sărbătoarea din februarie rămâne momentul în care legătura dintre biserică, parohie și oraș se vede cel mai clar, prin slujbe, procesiuni și decorațiile instalate pe străzile din jur.

Sursa informatiei prezentate