Biserica fortificata Valea Viilor, Transilvania

Biserica fortificata Valea Viilor - prezentare si imagini

Localitatea Valea Viilor este situată în nordul județului Sibiu, la o distanță de 14 km. de orașul Mediaș, pe drumul județean 142G Motiș - Valea Viilor - DN14. Localitatea este așezată într-o cunoscută zonă viticolă.

Valea Viilor apare menţionată pentru prima oară în istorie în 1305, după moartea comitelui Apafi, proprietarul comunei, sub numele de terra Baromlak, nume care ar putea fi tradus din maghiară drept locuinţa pentru vite, dar care putea de asemenea fi o formă maghiarizată a numelui săsesc.

In Valea Viilor se afla una dintre cele mai impresionante biserici fortificate din Transilvania. Biserica Sf. Petru, construita in secolul al XII-lea, a fost amplificata si fortificata in secolul al XV-lea si al XVI-lea, lucrarile fiind in linii mari terminate in 1520. Inconjurata de o puternica centura de ziduri si turnuri, biserica are ea insasi infatisarea unui urias reduit, cu un turn deasupra corului si un turn pe vest. Se pare ca la Valea Viilor existase candva o mai veche biserica romanica, ale carei urme au putut fi observate sub podeaua sacristiei.

Se presupune ca edificiul avea o lungime de numai 10 metri, mai putin de jumatate din lungimea bisericii de astazi. Prima mentiune a unei biserici satesti, din care nu a mai ramas nimic, se face in 1414. Noul edificiu este printre cele mai impresionante din Transilvania, impunandu-se prin armonia formelor arhitecturale si estetica deosebita. Lucrarile de fortificare incep in jurul anului 1500 prin inaltarea turnului vestic si a corului. Incinta ovala neregulata a fost intarita cu 3 turnuri si o casa de poarta, iar pe interior a fost captusita cu drum de straja.

In cursul secolului al XIV-lea au fost incepute lucrarile la biserica Sfintei Fecioare Maria, in stil gotic. Sala ei este de mici dimensiuni si are un plafon boltit cu o retea complicata de nervuri, care se sprijina pe sapte perechi de stalpi adosati peretilor, corul are si el un plafon de acelasi fel. La inceputul secolului al XVI-lea, biserica a suferit unele modificari.

Sala a fost inaltata cu un etaj de aparare, care era prevazut cu metereze. Intrarile de nord si de sud au fost aparate cu turnuri-pridvor usor devansate. Langa ele se afla cate un turnulet rotund cu scari spiralate, care ajunge pana la nivelul etajului fortificat. Exista si un al treilea turnulet rotund, de aceasta data langa contrafortul dinspre coltul de sud-vest al salii, prin care se poate urca in clopotnita. Biserica este inconjurata de o singura incinta ovala, in care se intra printr-un gang boltit situat in partea de vest, care putea fi inchis cu o hersa. Se mai pastreaza trei bastioane pe flancuri, in cele patru puncte cardinale. Zidurile ajung la 6-7 metri inaltime si au metereze si guri de aruncare sprijinite pe console. In anul 1738, biserica sufera unele stricaciuni din cauza unui cutremur, reparatiile fiind gata in 1742.

Renovari se fac in 1781 si 1826. Biserica este inconjurata de un singur zid de incinta, de la care s-au mai pastrat 4 turnuri (bastioane). Turnul estic este datat 1501, data care poate fi si a constructiei zidului de incinta care a pastrat un drum de straja boltit, mai ales in partea sudica, mai bine pastrat decat cel nordic. In biserica se pastrează strane din 1528, altarul din 1779, faurit de Stephan Folberth din Sighisoara, baldachinul amvonului din 1746 si orga din 1708, ambele de factura baroca.

Sursa informatiei prezentate