Casa Presei Libere - Bucuresti - prezentare si imagini

Casa Presei Libere, concepută inițial sub denumirea de Complexul Casa Scânteii, a fost ridicată în 5 ani (1952 - 1957) (între 1949 și 1954, șef de proiect a fost prof. univ. emerit ing. Panaite Mazilu), fiind destinată publicării presei de stat și în special a ziarului Scînteia, "organ" al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Antena de pe această clădire a susținut pentru o vreme, începând din 1956, emițătorul Televiziunii Române.

După anul 1989, Casa Scânteii este cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere.

Fostul Combinat Poligrafic "Casa Scânteii" s-a transformat și el, după 1989, în Regia Autonomă a Imprimeriilor "Coresi" La rândul său, regia s-a transformat în februarie 1999 în Compania Națională a Imprimeriilor Coresi - S.A. Clădirea este un ansamblu format din patru laturi ce adăpostesc o curte interioară mare, plus încă două ansambluri sub formă de U, care sunt legate de corpul din față, ansambluri ce au rămas deschise pentru a se construi după aceea un teatru și o casă a sindicatelor. Deoarece cheltuielile de construcție au fost foarte mari, teatrul și casa sindicatelor nu au mai fost ridicate.

O parte din fonduri s-a colectat prin subscripție publică "benevolă", salariaților dându-li-se la salariu astfel de tichete, care justificau lipsa banilor. În imagine un tichet în valoare de 20 de lei, dar au existat și de 30 lei și 100 lei.
Casa Scânteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus calculul de rezistență la un eventual seism, luând în considerare niște norme mai vechi, italiene din timpul lui Mussolini. Aceste norme s-au dovedit a fi mai bune chiar decât cele din 1963, pentru că erau mai simple și se punea mult accent pe intensitatea cutremurului, și nu pe felul clădirii

Clădirea fost gândită să fie funcțională și s-au realizat multe săli, dar și spații de birouri.
Arhitectura a fost inspirată de clădirile înalte din Moscova – Universitatea, Leningraskaia Gastelnița (Hotelul Leningrad). O altă clădire care a avut aceeași sursă de inspirație este Palatul Culturii din Varșovia.

Sursa informatiei prezentate