Centrul Pompidou - prezentare si imagini

Centrul Pompidou gazduieste o vasta biblioteca publica - Bibliotheque publique d'information (BPI), Muzeul National de Arta Moderna si IRCAM, un centru de muzica si cercetare acustica. Numele centrului este dat dupa Georges Pompidou, cel care a fost presedinte al Frantei intre 1969 si 1974.

Centrul este creatia arhitectului italian Renzo Piano, a cuplului de arhitecti britanici Richard si Sue Rogers si a inginerilor de rezistenta Edmund Happold si Peter Rice. Proiectul de constructie a Centrului Pompidou a fost incredintat spre executie acestei echipe in urma unui concurs de arhitectura ale carui rezultate au fost anuntate in 1971. Revistele de specialitate au spus ca design-ul centrului Pompidou "a intors arhitectura cu fundul in sus", iar echipa ce l-a realizat si-a castigat o reputatie de netagaduit prin stilul indraznet abordat. Toate elementele functionale si structurale ale cladirii sunt vopsite dupa diferite coduri de culoare: verde - tevile instalatiilor sanitare, albastru cele pentru instalatiile de climatizare, instalatiile electrice sunt galbene, iar instalatiile pentru siguranta sunt rosii.

Principala prioritate a cladirii a fost aceea de a asigura fluenta traficului si folosirea la maxim a spatiului disponibil, de aceea toate sistemele de acces, scari, lifturi se regasesc in exterior.

Iata cateva date tehnice:
Suprafata pe care se intinde centrul acopera peste doua hectare, suprafata locuibila este 103,305 m². Structura are sapte etaje si o inaltime de 42 de metri, lungime de 166 m, latime de 60 m. Pentru construirea cladirii s-au folosit peste 15000 tone de otel 11.000 m² geamuri si 50.000 m³ de fier beton. Constructia cladirii a fost terminata in timpul stabilit si sub costurile estimate pentru realizarea sa. Centrul Pompidou a costat aproximativ 100 de milioane de dolari.

Arhitectii Renzo Piano si Richard Rogers, impreuna cu Gianfranco Franchini au proiectat aceasta cladire pe linia unei diagrame spatiale in continuua evolutie.

Cladirea a fost construita in doua parti:

1. primele trei nivele de infrastructura ( etajele -1, 0 si 1) gazduiesc facilitatile tehnice si zona serviciilor, denumite si Forum de unde poti urca la biblioteca de la etajul 2 si 3, precum si la bufetul expres al bibliotecii, sau la muzeu pe scarile rulante sau cele fixe sau cu ajutorul lifturilor de sticla. La parter exista centru postal, centrul de creatie, un magazin si Galeria Copiilor. La etajul 1 exista o cafenea dai si Galeria de Sud, iar la subsol exista sali de spectacole.

2. sapte nivele de structura din sticla si metal, incluzand terasa si mezanin, unde este concentrata intreaga activitate a centrului, cu exceptia Ircam din Piata Stravinsky. Momentan doua etaje ( 2 si 3) sunt in renovare, dar la etajul 4, in cele 33 de sali ne putem delecta cu opere de genul audio sau video, proiectii pe ecrane sau pereti, filme pe calculatoarele din Centrul Media, sculpturi in metal si lemn, fotografii si bineinteles tablouri si schite de Picasso sau Matisse, printre foarte multi alti artisti. Toate acestea fac parte din arta contemporana. La etajul 5 sunt expozitii de sculptura si tablouri apartinand artei moderne. La etajul 6 se organizeaza receptii private si exista si restaurantul Georges.

Structura de metal este constituita din 14 portice care sustin 13 traverse de 48m lungime fiecare si sunt distantate la 12,8 m. In varf, dar si la fiecare nivel exista elemente de otel care se arcuiesc si au 8m lungime si 10t greutate. Cabluri imense de otel lungi de 45m ancorate in pamant preiau greutatea cladirii si o fac mai flexibila. Fiecare etaj are fix 7m masurati din podea in podea. Superstructura de sticla si otel este ideala pentru a oferi spatii largi, deschise in interior.

Dupa 20 de ani de la construirea cladirii, arhitectul Renzo s-a hotarat sa reconstruiasca in partea de nord a pietei, langa cladirea principala si atelierul lui Brancusi. Acesta este o cladire de beton si metal care reda o parte din atelierul original si mai ales acoperisul care ofera o iluminare speciala. Acolo se regasesc si cateva din copiile lucrarilor artistului roman.



Sursa informatii: www.tvl.ro

Sursa informatiei prezentate