Cetatea Costesti - prezentare si imagini

Cetatea de la Costeşti a fost reşedinţa unora dintre regii geto-daci. Situată la intrarea în valea apei Grădiştea, centrul de la Costeşti a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Grădiştea Muncelului. Distrusă în timpul primului război daco-roman, în 102 p. Chr., cetatea este grabnic refăcută şi apoi definitiv distrusă şi abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de către romani.

Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrelor. Dealul "Cetăţuia", cu cetatea de pe culmea sa formează un punct de pază deosebit, cu vedere la mare distanţă, plasat la intrarea în masivul stâncos al Munţilor Şureanu, acolo unde Apa Grădiştei se îngustează deodată. Importanta sa strategica este deosebita: controlul cetatii deschidea drumul catre Sarmisegetusa.

Facând parte dintr-un complex sistem de aparare, cetatea de la Costesti-Cetatuie, construita între sfârsitul sec. II si începutul sec. I a. Chr,. este cea mai veche dintre fortificatiile dacice din Muntii Orastiei. Ea va trece în decursul istoriei prin mai multe faze de întarire si refacere.

Fortificaţia acesteia constă dintr-un val de pământ cu palisadă, lat la bază de cca. 6 - 8 m şi cu o înălţime de 2 - 2,50 m, care proteja partea superioară a dealului, platoul şi terasele.

Vârful colinei a fost amenajat de catre constructorii daci în terase, rezultând astfel un platou de forma elipsoidala pe care au fost dispuse elemente de aparare: santuri si valuri de aparare întarite cu palisade, ziduri de piatra cu turnuri la extremitati, turnuri de veghe.

In partea de S-V, fortificaţia era dublată de un zid masiv, prevăzut cu turnuri, lucrat din blocuri de piatră fasonată pe feţele exterioare (paramente), legate între ele prin intermediul unor bârne de lemn, interiorul fiind umplut cu pietre şi pământ (emplecton), tip de zid de apărare dacic numit murus dacicus. Lăţimea lui era de 3 m. Acestor întărituri li se mai adaugă şi o dublă palisadă care înconjura platoul şi două turnuri de pază situate pe coasta de N, un al 3-lea turn cu aceleaşi funcţii fiind găsit pe latura de E.

Pe platou se află urmele a două turnuri-locuinţă, construite, la bază, cu temelii de piatră şi în partea superioară din cărămizi de lut nearse. O scară monumentală, din piatră fasonată, lată de 3 m, ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în faţă cu o poartă de lemn.

Pe laturile de E şi de V ale cetăţii s-au găsit două cisterne de apă, la care se adaugă şi câteva gropi săpate în stâncă pentru strângerea apei de ploaie. Pe terasele din jurul platoului au fost ridicate sanctuarele cetăţii, ale căror resturi constau din şiruri (aliniamente) de discuri de piatră de calcar, similare celor de la Grădiştea Muncelului - Sarmizegetusa Regia.

Sanctuarele, în numar de patru, erau rectangulare, cu tamburi de calcar si coloane din lemn. Cele doua cisterne de apa descoperite, foarte importante pentru supravietuirea aparatorilor, erau amplasate una în interiorul zonei fortificate, cealalta în exteriorul acesteia.

Cetatea de la Costesti-Cetatuie este un punct de reper deosebit pentru istoria geto-dacilor, fiind prima cetate construita dupa o planimetrie si o tehnica noua de influenta elenistica (ziduri din blocuri din piatra de talie cu parament dublu), pastrând în acelasi timp elemente ale sistemul vechi de fortificare, santuri si valuri de pamânt.

Sursa informatiei prezentate