Mânastirea Cartisoara "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" - prezentare si imagini

Apucand pe Transfagarasan in sus, dinspre Sibiu spre Arges, dupa satul lui Badea Cartan, pe stanga iti apare o troita, marcand discret un drum forestier. Dupa 2 km, pe o poiana, pare ca odihneste de cand lumea Manastirea Cartisoara. Dar numai de odihna nu poate fi vorba aici... Roboteala este la ordinea zilei, caci, cu toate eforturile supraomenesti, biserica nu este terminata, gardul pe jumatate inceput, staretia si arhondaricul "la rosu". Cu toate acestea, n-am intalnit o bucurie a comuniunii mai sincera, insotita de deschidere catre duhovnicie si entuziasm ortodox.

Maica Stareta Siluana, o braileanca agera, scolita duhovniceste la marea lavra olteana "Dintr-un Lemn", ne prezinta situatia manastirii: "Schitul Cartisoara isi pierde originile in zorii Evului de Mijloc romanesc. Pe la anul 1400, este consemnat ca o ctitorie de care se ingrijea direct Mircea cel Batran. Acesta avea o parte din Tara Fagarasului, iar schitul de calugari era un excelent avanpost al Ortodoxiei in fata ofensivei catolice din Transilvania. Importanta acestui schit, influenta lui, iradierea lui duhovniceasca, a inteles-o - pe dos insa - si imparateasa Maria Teresa, dupa actul uniatiei de la 1700.

Astfel, la 1761 schitul de lemn este incendiat de catre acelasi general von Bukow, cel care a distrus peste 250 de asezaminte monahale ortodoxe in toata Transilvania. Uitarea se asterne peste aceasta vatra de rugaciune pana in 1991, cand in entuzismul de a-L redescoperi pe Dumnezeu, entuziasm ce cuprinsese toata Romania, manastirea se reinfiinteaza, prin sprijinul direct al IPS Antonie, Mitropolitul Ardealului. Viata monahala a reinceput cu 2 maici si cu un paraclis de cativa metri patrati, amenajat intr-o baraca a muncitorilor forestieri, paraclis la care slujeau ocazional preotii de prin satele invecinate". Pentru noi verdictul e mai mult decat limpede: istoria nu a fost deloc generoasa cu acest asezamant.

Sursa informatiei prezentate