Muzeul Satului - Bucuresti - prezentare si imagini

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” (sau pe scurt Muzeul Satului) este una dintre cele mai mari atracții turistice ale Bucureștiului. Muzeul, o creație a folcloristului și sociologului Dimitrie Gusti, a fost inaugurat în 1936. Este un muzeu în aer liber înconjurat de verdeață și lacuri, oferă pe o suprafață de 30 de hectare 70 de gospodării, cu ustensilele tradiționale, precum și o moară de apă, una de vânt, o presă de ulei, etc., adunate din toate provinciile țării.
Viața în mediul rural și obiceiurile rurale au o însemnătate majoră în istoria României. În primele secole ale acestei ere, colonizarea romană a trebuit să aibă un caracter rural, iar înainte de prima jumătate a secolului trecut, XX, mare parte din populația României trăia la sat.
Comunitățile rurale erau organizate în așa fel încât să satisfacă toate nevoile zilnice. Hainele erau făcute manual. Pentru a construi Muzeul Satului pe care Dimitrie Gusti obișnuia să îl numească „sunetul trist al clopotelor istoriei României”, casele au fost dezasamblate, bucată cu bucată, transportate cu trenul, căruța sau cu barca până la București unde au fost asamblate la loc pe suprafața muzeului de astăzi aflată pe malul lacului Herăstrău. Cea mai veche casă este construită în secolul al XVII-lea, iar cea mai recentă aparține secolului al XIX-lea. Casele din regiunile de deal și din regiunile de munte sunt deosebite de cele din zona de câmpie prin fundația înaltă, cele de la șes fiind majoritatea cu fundații joase, cele provenite din zonele unde invadau dușmanii des fiind jumătate îngropate în pământ.
Prispa este un element specific arhitecturii românești, ea fiind o terasă susținută de stâlpi; se poate să o găsim pe toate laturile casei. În timpurile moderne casei țărănești i-a fost adăugată o cameră de oaspeți unde țăranul își ținea toate lucrurile de preț: carpetele, covoarele, vasele din lut, icoanele (pictate pe lemn în Țara Românească și Moldova și pe sticlă în Transilvania), cuferele de zestre, etc. Chiar dacă arhitectura atrage cel mai mult la Muzeul Satului nu trebuie uitat mobilierul caselor, uneltele, obiectele din lut, icoanele, carpetele și costumele folclorice, toate ilustrând dragostea de frumos a țăranului român dorința lui de a oferi tuturor obiectelor casnice și nu numai o expresivitate artistică.

Sursa informatiei prezentate