Poarta Orașului Valletta, Valletta

Poarta Orașului Valletta - prezentare si imagini

Poarta Orașului Valletta se află la capătul sud-vestic al capitalei, în locul în care podul de peste vechiul șanț de apărare ajunge între bastioanele Saint James și Saint John. Cei mai mulți vizitatori intră în oraș pe aici. Terminalul de autobuze și Fântâna Tritonilor se află în față, iar Republic Street începe imediat după poartă și continuă spre centrul istoric.

Accesul actual a fost proiectat de Renzo Piano și face parte dintr-o intervenție urbană mai mare. Lucrările au început în 2011, iar noua poartă a fost deschisă în 2014. Proiectul a cuprins și clădirea Parlamentului Maltei, amenajarea spațiilor din șanțul fortificațiilor și adaptarea ruinelor fostei Opere Regale pentru spectacole în aer liber. Arhitectul a tratat toate aceste zone ca părți ale aceleiași intrări în oraș.

Poarta de astăzi este a cincea construită în acest punct. Prima a apărut în secolul al XVI-lea, în perioada în care Ordinul Sfântului Ioan ridica Valletta după Marele Asediu din 1565. Avea forma unui pasaj săpat prin zidurile orașului și permitea controlarea strictă a accesului. O nouă poartă a fost realizată în 1633, după planurile inginerului maltez Tommaso Dingli, iar structura a trecut prin alte modificări în secolele următoare.

Britanicii au înlocuit poarta în secolul al XIX-lea cu una mai mare, potrivită pentru traficul vremii. Aceasta a fost demolată în anii 1960, când autoritățile au lărgit intrarea și au construit o poartă proiectată de arhitectul italian Alziro Bergonzo. Varianta respectivă avea un pasaj central și două deschideri laterale, dar intervenția a eliminat o porțiune mare din fortificațiile originale. Mulți arhitecți și locuitori au criticat atât aspectul clădirii, cât și felul în care se lega de zidurile istorice.

Renzo Piano a renunțat la ideea unei porți cu arc, fronton sau uși propriu-zise. Intrarea este o deschidere de aproximativ opt metri între două blocuri mari, placate cu piatră de culoare deschisă. Formele urmează direcția și grosimea fortificațiilor, fără să imite construcțiile din secolul al XVI-lea. Lame verticale din oțel marchează locul în care intervenția nouă întâlnește zidurile vechi. Astfel, diferența dintre cele două perioade rămâne vizibilă.

Deasupra intrării se ridică două catarge metalice foarte înalte. Acestea pot fi observate din piața Fântânii Tritonilor și ajută la identificarea accesului de la distanță. Zona dintre ziduri rămâne deschisă, iar lumina ajunge direct pe pasaj. Lipsa unui acoperiș permite și observarea înălțimii bastioanelor, detaliu care era mai greu de remarcat la poarta anterioară.

Podul a avut un rol important în proiect. De-a lungul timpului, acesta fusese lărgit până când acoperea o mare parte a șanțului și reducea impresia de trecere peste o fortificație. Noua amenajare a readus podul la o lățime apropiată de cea folosită în secolul al XVII-lea. De pe margini se pot vedea zidurile, șanțul și zonele aflate la baza bastioanelor. Scările și liftul permit accesul spre grădinile amenajate mai jos.

În partea dreaptă după intrare se află Parlamentul Maltei, tot după un proiect realizat de biroul lui Renzo Piano. Clădirea are două corpuri placate cu piatră și ridicate parțial deasupra nivelului străzii. Pe partea opusă se găsesc ruinele Operei Regale, distrusă în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial. Spațiul a fost transformat în Pjazza Teatru Rjal, o sală deschisă care păstrează fragmentele clădirii vechi.

Poarta poate fi traversată gratuit în orice moment. Nu are un interior care se vizitează separat și nici un program de acces. Pentru cei care intră în Valletta pe jos, locul funcționează ca început al traseului spre Republic Street, Catedrala Sfântul Ioan, Palatul Marelui Maestru și Fortul Saint Elmo. Merită privit și din șanțul fortificațiilor, de unde se înțelege mai bine relația dintre pasajul modern, pod și zidurile orașului.

Sursa informatiei prezentate