Rumkale, Anatolia

Rumkale - prezentare si imagini

Rumkale se află în provincia Gaziantep, la întâlnirea Eufratului cu pârâul Merzimen, pe o formațiune stâncoasă cu versanți abrupți, care limitează accesul direct din mai multe direcții. Nivelul apei din jur este diferit față de cel din trecut, deoarece construirea barajului Birecik a dus la formarea unui lac de acumulare care acoperă o parte din vechea vale. Cetatea poate fi observată astăzi de pe apă, iar zidurile sunt construite atât pe suprafețele superioare, cât și de-a lungul unor margini ale stâncii.

Originea exactă a primelor fortificații este greu de stabilit, deoarece locul a fost folosit și modificat în perioade succesive, iar multe dintre structurile timpurii au fost înlocuite. Rumkale apare în sursele medievale și sub numele Hromkla, devenind cunoscut mai ales în secolul al XII-lea, când a intrat în istoria Bisericii Armene. În jurul anului 1150, aici a fost stabilită reședința catolicosului armean, iar cetatea a rămas un centru religios important timp de peste un secol. Manuscrise și documente bisericești au fost realizate în această perioadă, iar în interior au existat biserici și alte clădiri folosite de comunitatea religioasă.

Fortificația era împărțită în mai multe sectoare, iar zidurile exterioare erau întărite cu turnuri amplasate în punctele unde accesul putea fi controlat mai ușor. Constructorii au folosit piatră locală, iar în anumite zone roca a fost tăiată pentru amenajarea unor trepte, încăperi și instalații. Cisternele aveau un rol practic, deoarece garnizoana și locuitorii trebuiau să dispună de apă și în perioadele în care ieșirea din cetate era dificilă. Printre ruinele aflate în interior sunt menționate și construcții religioase asociate perioadei armene.

În 1292, armata mamelucă a cucerit Hromkla după un asediu, iar reședința catolicosului armean a fost mutată ulterior. Fortificația nu a fost abandonată, deoarece poziția sa continua să fie utilă pentru controlul unei zone importante de pe Eufrat. În secolele următoare au fost efectuate reparații, iar după includerea regiunii în Imperiul Otoman au fost folosite și modificate unele dintre structurile existente. De aceea, zidăria păstrată nu aparține unei singure perioade și prezintă diferențe vizibile între sectoare.

Rumkale merită vizitat pentru combinația dintre fortificația medievală și amplasarea sa foarte ușor de înțeles din punct de vedere defensiv. Pereții stâncoși reduc numărul zonelor prin care se putea ajunge la cetate, iar zidurile și turnurile completează aceste obstacole naturale. De pe apă se poate observa o mare parte din traseul fortificației, în timp ce în interior pot fi identificate cisterne, ruine ale clădirilor și porțiuni în care roca a fost prelucrată. Importanța religioasă din perioada în care aici se afla catolicosul armean adaugă un capitol bine documentat istoriei militare a locului.

Construirea barajului Birecik a schimbat mult zona din jurul cetății, deoarece vechile terenuri de lângă Eufrat au fost acoperite parțial de apă, iar accesul actual diferă de cel folosit în trecut. Fortificația a rămas deasupra nivelului lacului de acumulare, însă mediul din jur nu mai corespunde peisajului istoric. Zidurile, ruinele religioase și amenajările săpate în stâncă păstrează totuși suficiente elemente pentru identificarea principalelor funcții pe care Rumkale le-a avut în Evul Mediu.

Sursa informatiei prezentate